Acest test ar presupune ca informaţiile schimbate între cetăţenii ruşi şi organizaţiile ruse să rămână în interiorul ţării în loc să fie direcţionate în afara ţării.

Un proiect de lege prin care se solicită modificări tehnice în vederea unei funcţionări indepedente a Internetului a fost depus anul trecut în Parlament.

Testul urmează să aibă loc până la 1 aprilie, însă data exactă nu a fost stabilită.

Acest proiect de lege – Programul naţional al economiei digitale – le cere furnizorilor ruşi de acces la Internet (ISP) să se asigure că pot opera în eventualitatea în care puteri străine acţionează cu scopul de a izola Rusia online.

NATO şi aliaţii săi au ameninţat să sancţioneze Rusia din cauza unor atacuri cibernetice şi altor amestecuri online în spatele cărora este acuzată cu regularitate că se află.

Proiectul de lege prevede ca Rusia să-şi construiască propria versiune de sistem de adrese de reţea – DNS -, pentru a putea opera în cazul în care aceste servere internaţionale sunt întrerupte.

În prezent, 12 organizaţii supervizează serverele DNS, iar niciunul nu se află în Rusia. Însă în ţară există numeroase copii ale cărţii principale de adrese, ceea ce sugerează că sistemele sale de reţea ar putea să continue să funcţioneze chiar dacă s-ar adopta măsuri punitive prin care să fie întrerupte.

Testul ar urma, de asemenea, să demonstreze că furnizorii de acces la Internet pot să direcţioneze date către puncte de direcţionare a traficului controlate de Guvern. Acestea ar urma să filtreze traficul pentru ca date transmise între ruşi să ajungă la destinaţie, iar toate datele destinate unor computere din afara ţării să fie suprimate.

Guvernul vrea ca tot traficul intern să treacă prin aceste puncte de direcţionare a traficului.

 

Acest lucru ar face parte din cadrul unui efort de implementare a unui sistem de cenzurare în masă – similar celui din China, care încearcă să elimine traficul interzis.

Presa rusă scrie că ISP-urile ruse susţin larg obiectivele proiectului de lege, dar sunt împărţite pe tema modului în care să facă acest lucru. Furnizorii ruşi de acces la internet cred că acest test va antrena o ”perturbare majoră” a traficului rus pe Internet, scrie site-ul de ştiri tech ZDNet.

Guvernul rus finanţează furnizorii de servicii de Internet să-şi modifice infrastructura, pentru ca efortul de redirecţionare să fie testat corect.

Pentru a înţelege aceste lucru este necesar să înţelegem cum funcţionează Internetul, analizează Zoe Kleinman de la BBC, specializată în tehnologie.

Este vorba despre o serie de mii de reţele digitale prin care circulă informaţia. Aceste reţele sunt conectate la puncte de direcţionare a traficului (router) şi este notoriu faptul că ele sunt cele mai slabe puncte în acest lanţ.

Ceea ce vrea Rusia să facă este să aducă aceste puncte de router – care gestionează intrarea sau ieşirea datelor din ţară – în interiorul frontierelor sale şi sub controlul său, pentru ca apoi să poată să ”ridice podul” traficului extern, în cazul în care este ameninţată sau dacă hotărăşte să cenzureze informaţiile exterioare la care ruşii pot avea acces.

Zidul de protecţie (firewall) al Chinei probabil că este instrumentul de cenzură cel mai cunoscut din lume şi a devenit o operaţiune sofisticată. El controlează totodată punctele de router, folosind filtre şi blocarea unor cuvinte-cheie şi a anumitor site-uri şi redirecţionând traficul astfel încât computerele să nu se poată conecta la site-uri pe care statul nu vrea ca chinezii să le vadă.

Unele dintre aceste firewalluri pot fi ocolite folosind reţele private virtuale (VPN) – care ascund localizarea unui computer, pentru a evita filtrele -, însă unele regimuri sunt mai tolerante cu ele decât altele.China le reprimă din când în când, iar furnizarea sau folosirea VPN-urilor poate fi pedepsită cu închisoarea.

Uneori, unele ţări se deconectează în mod accidental. Mauritania a rămas offline timp de două zile, în 2018, după tăierea unui cablu de fibră optică submarin care asigura alimentarea cu Internet, aparent de către un trauler.