Analiza NI arată că, încă de la începutul acestui an, semnalele Chinei privind intențiile sale belicoase față de Taiwan au luat o întorsătură inconfundabilă pentru beligeranți. Poate și pentru că în presa de stat chineză s-au multiplicat editoriale care cereau acțiuni militare și o creștere substanțială a activității Armatei de Eliberare a Poporului (PLA) în jurul Taiwanului.
După care avioanele armatei chineze au intrat frecvent în zona apărării aeriene (ADIZ) din Taiwan și au trecut de linia mediană din strâmtoarea Taiwan.
Având în vedere faptul că Xi Jinping a cerut armatei sale să „se pregătească pentru război”, comentariile din mass-media de stat informează Taipeiul, fără subtilități, asupra desfășurării de noi unități de rachete DF-17 și de avioane stealth avansate în coasta taiwanezilor.
Situație care sugerează că războiul din strâmtoarea Taiwan e mai aproape decât se crede. Mass-media occidentală a analizat problema, o serie de articole alarmiste fiind publicate în ultimele săptămâni. Dar probabilitatea ca Beijingul să fie angajat într-un efort militar major în strâmtoarea Taiwan rămâne destul de scăzută.
Majoritatea analizelor indică faptul că, în ciuda îmbunătățirilor cantitative și calitative din ultimii ani, armata chineză nu are încă suficiente capacități amfibii pentru a lansa un atac împotriva Taiwanului. Alte variabile complică calculele Beijingului, inclusiv incertitudinea în ceea ce privește o posibilă implicare a SUA într-o situație de urgență din Taiwan.
Sau pierderile pe care chinezii le-ar putea suferi în operațiuni amfibii în strâmtoarea Taiwan și pentru care armata taiwaneză se pregătește de zeci de ani. După cum indică raportul din 2020 al Departamentului Apărării către Congres, China Joint Island Landing Campaign, cel mai semnificativ dintre planurile armatei chineze privind o campanie militară majoră împotriva Taiwanului „prevede o operațiune complexă bazată pe campanii coordonate și interconectate pentru logistică, suport aerian și naval și război electronic. În plus, arată planul chinezilor, „invazia amfibie pe scară largă e una dintre cele mai complicate și dificile operațiuni militare al cărei succes ar depinde de superioritatea aeriană și maritimă și de susținerea aprovizionării pe uscat.
În timp ce un atac al Chinei rămâne un scenariu mai puțin probabil decât amenințarea continuă, Taiwanul și partenerii săi trebuie să se pregătească împotriva unei astfel de eventualități. Dar cel mai important este că ar trebui depuse toate eforturile pentru a reduce riscul ca armata Chinei să ajungă să recurgă la forță.
În plus, este necesară o poziție comună a comunității internaționale care să arate clar Beijingului că un atac împotriva Taiwanului ar duce la represalii. De la o combinație de atacuri cibernetice, sancțiuni și până la un embargo economic care ar paraliza economia chineză. Asta doar dacă și comunitatea internațională va recunoaște efectele extrem de destabilizatoare pe care le-ar avea o invazie a Taiwanului asupra regiunii. Și dacă va înțelege că nevralgicul subiect Taiwan nu e doar o chestiune internă a Chinei, ci vârful de lance al unei ciocniri emergente de ideologii cu implicații globale.
