Noua Lege a pensiilor, votată în Camera Deputaţilor, care este for decizional, a fost trimisă preşedintelui Iohannis spre promulgare.

Pensionarii trebuie să știe că s-au adus modificări importante la condiţia privind un anumit stagiu de cotizare pentru obţinerea pensiei de invaliditate, stabilirea cuantumului pensiei minime în funcţie de salariul minim pe economie şi posibilitatea de a opta, în urma recalculării între pensia minimă şi indemnizaţia socială.

În articolul 25, potrivit căruia contribuabilul este definit drept persoana care datorează şi plăteşte contribuţia de asigurări sociale, deputații au eliminat în totalitate sintagma „datorat şi plătit”.

În aceste condiții, contribuabilii la sistemul public de pensii sunt:

a) persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor, precum şi din indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, pentru care angajatorii sau entităţile asimilate acestora au obligaţia, potrivit Codului fiscal, de a calcula, de a reţine la sursă şi de a vira contribuţia de asigurări sociale a bugetul asigurărilor sociale de stat;

b) persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente sau drepturi de proprietate intelectuală şi care, potrivit Codului fiscal, pe baza declaraţiei individuale de asigurare, datorează şi plătesc contribuţia de asigurări sociale;

c) angajatorii sau entităţile asimilate acestora care, potrivit Codului fiscal, au obligaţia de a plăti contribuţia de asigurări sociale datorată pentru condiţii deosebite şi/sau speciale de muncă, precum şi eventuale diferenţe de contribuţii de asigurări sociale pe care legislaţia le pune în seama angajatorului;

d) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin structurile teritoriale şi unităţile trimiţătoare, care, potrivit legislaţiei specifice, au obligaţia de a suporta din bugetele proprii contribuţia de asigurări sociale datorată pentru persoanele care beneficiază de drepturi acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, respectiv pentru personalul român trimis în misiune temporară sau permanentă în străinătate.

La pensia de invaliditate s-a eliminat obligativitatea stagiului minim de cotizare de 15 ani. În forma iniţială pensia de invaliditate se putea acorda persoanelr care nu au împlinit vârsta standard de pensionare şi au realizat, la data solicitării pensiei de invaliditate, stagiul minim de cotizare de 15 ani şi au suferit un accident sau au participat la Revoluţia din 1989.

În varianta ieșită de la Camera Deputaților, pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care au realizat stagii de cotizare în sistemul public de pensii, care nu îndeplinesc condiţiile de pensie pentru limită de vârstă şi care au capacitatea de muncă diminuată din cauza:

a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, constatate conform legii;

b) altor boli şi accidente care nu au legătură cu munca;

c) participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii.

În ceea ce priveste pensia minimă, potrivit art.91 începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi (majoritatea se vor aplica din septembrie 2021, exceptând creşterea punctului de pensie din 2019 şi 2020), pentru pensionarii sistemului public de pensii cu domiciliul în România, se instituie pensia minimă, în funcţie de stagiul de cotizare realizat.

Pensia minimă se stabileşte în procente, minim şi maxim, din salariul minim brut pe ţară garantat în plată, în funcţie de stagiul de cotizare realizat, astfel:

Pensia minimă se acordă pensionarilor în situaţia în care cuantumul pensiei, cuvenit sau aflat în plată, are o valoare mai mică decât cuantumul pensiei minime calculat mai sus.

În situaţia pensionarilor care au realizat stagiu de cotizare cuprins între 10 şi 15 ani, pensia minimă se stabileşte în funcţie de stagiul de cotizare realizat, întrun procent de 40% din salariul minim brut pe ţară garantat în plată, la care se adaugă câte 1% din salariul minim brut pe ţară garantat în plată, pentru fiecare an de stagiu de cotizare realizat între 11 ani şi 14 ani inclusiv.

În situaţia pensionarilor pentru limită de vârstă care au realizat stagiu de cotizare necesar deschiderii dreptului la pensie prevăzut de legislaţia anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, mai mic de 10 ani, în condiţii de handicap, precum şi ca nevăzător, pensia minimă se stabileşte într-un procent de 40% din salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

Articolul referitor la posibilitatea de a alege între pensia minimă şi indemizaţie socială a fost complet eliminat Art. 158, care prevedea că pensionarii ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior intrării în vigoare a prezentei legi şi care au realizat stagiu de cotizare mai mic decât stagiul minim de cotizare de 15 ani  pot opta între dreptul la pensie în cuantumul rezultat în urma recalculării şi dreptul la indemnizaţia socială, a fost complet eliminat.

Forma modificată arată că CNPP, prin casele teritoriale de pensii, notifică pensionarii referitor la rezultatul recalculării. Procedura de notificare se stabileşte prin ordin al preşedintelui CNPP.

În ceea ce privește recalcularea pensiilor, Legea stipulează că aceasta se face prin înmulţirea numărului total de puncte realizat cu valoarea punctului de referinţă prevăzută la art. 86, cu excepţia pensiilor stabilite în fostul sistem de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor anterior datei de 1 aprilie 2001 care se recalculează conform art.168.

Articolul 86:

(1) Vvaloarea punctului de referinţă prevăzută la art.85 alin.(1) reprezintă raportul dintre valoarea punctului de pensie şi nivelul mediu al stagiilor de cotizare prevăzute de legislaţia anterioară, respectiv 25.

(2) Valorile punctului de pensie sunt următoarele:

a) la data de 1 septembrie 2019 – 1.265 lei;

b) la data de 1 septembrie 2020 – 1.775 lei;

c) la data de 1 septembrie 2021 – 1.875 lei.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea punctului de referinţă este de 75 lei.

(4) Începând cu anul 2022, valoarea punctului de referinţă se majorează anual cu rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat.

(5) Indicatorii prevăzuţi la alin.(4) utilizaţi la stabilirea valorii punctului de referinţă pentru anul următor sunt cei definitivi, cunoscuţi în anul curent pentru anul calendaristic anterior, comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică.

(6) În situaţia în care unul dintre indicatorii prevăzuţi la alin.(4) are valoare negativă la stabilirea valorii punctului de referinţă se utilizează indicatorul cu valoare pozitivă.

(7) În situaţia în care indicatorii prevăzuţi la alin.(3) au valoare negativă se păstrează ultima valoare a punctului de referinţă.

(8) Prin legea privind plafoanele unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar se pot stabili anual alte majorări decât cele prevăzute de prezentul articol.