In plus, zilnic se prezintă pacienți suspecți de a fi purtători ai virusului ucigaș care solicită insistent testarea. Având în vedere media zilnică de peste 1.200 de cazuri în București și Ilfov, spitalele de boli infecțioase se confruntă cu o acută criză de locuri la ”Reanimare” și în saloane, dar și de personal. Medicii, luați cu asalt, sunt obligați să oprească pentru internare doar cazurile cele mai grave. 

Pacienții stau chiar și trei zile în gardă înainte de a fi internați

La ”Matei Balș”, agitația a atins cote paroxistice. O mână de specialiști – patru medici infecționiști și  trei, patru medici rezidenți – , încearcă, într-o gardă, să facă față valului uriaș de cereri de sprijin medical venit din partea sute de oameni. Într-o zi pot veni la spital între 200 și 350 de pacienți. Camera de gardă e ”plină ochi” cu bolnavi așezați pe unde se poate – cei mai mulți dependenți de oxigen -, care așteaptă chiar și două, poate trei zile să ajungă într-un pat din spital. În acest sens, conducerea unității medicale s-a gândut să formeze o echipă suplimentară de infecționiști care să supravegheze și să trateze pacienții care așteaptă în UPU (n.r. în gardă) să fie internați într-un salon. 

Costurile lunare pentru oxigenul salavator au ”sărit” de la 30.000 de lei la 500.000 de lei 

De aceea, – în aceste condiții extreme de luptă împotriva coronavirusului -, presiunea s-a mutat pe unitatea de triaj care evaluează atât pacienții care vin pe picioarele lor, cât și pe cei aduși cu salvările. Nici o ambulanță nu mai intră în curtea unității medicale de boli infecțioase decât după ce medicul aflat în triaj examinează pacientul direct în salvare, la poarta spitalului! În funcție de starea sa de sănătate, bolnavulpoate fi redirecționat direct către altă unitate medicală de profil COVID-19. Trebuie spus că aproape o treime din cei consultați sunt dependenți de oxigen ceea ce crează o presiune și mai mare asupra necesității internării lor, dar și asupra costurilor necesare salvării acestor bolnavi de coronavirus (n.r. factura de oxigen pe luna octombire 2020 de la ”Matei Balș” a fost de 500.000 de lei, compatativ cu 30.000 lei, cât se cheltuia într-o lună înaintea pandemiei).

Nici o salvare nu mai intră în curtea spitalului. Triajul se face la poartă

”Din cauza afluxului extrem de mare de pacienți, nici o salvare nu mai intră în curtea spitalului decât după triaj. Este o decizie luată de fiecare șef de gardă în încercarea disperată de a mai tria cazurile. De a-i mai lăsa pe medicii de la primiri urgențe să respire. Unul dintre medicii de gardă face triajul la poartă și, în funcție de starea pacientului, ia o decizie pe care o transmite colegilor și, firește, medicului de la Salvare. Firește, când e vorba de o internare se ia în calcul existența unui pat care, de cele mai multe ori, trebuie să aibă tot echipamentul necesar pentru ca pacientul să fie cuplat la aparate și să primească oxigenul de care are nevoie să supraviețuiască”, ne-a mărturisit unul dintre medicii de la Institutul Național de Boli Infecțioase ”Matei Balș”, din Capitală, cât de gravă este  situația ”la zi”.

Șapte, până la 12 medici, pentru 200-350 de cazuri zilnice

În acest război purtat pe frontul COVID-ului, medicii infecționiști sunt obligați să consulte, în baza unui ordin al Ministerului Sănătății (MS) devenit între timp complet depășit, toți paciențiii bolnavi de coronaviurs. Fie că sunt simptomatici, fie că sunt asimptomatici. Așa se face că raportul numeric pacienți/specialiști este unul covârșitor în defavoarea infecționiștilor. Fiecare gardă se traduce prin evaluarea a 200-350 de pacienți confirmați cu COVID sau suspecți de infectarea cu coronavirus, bolnavi care primesc ajutor medical de la numai șapte medici – patru infecționiști primari și trei rezidenți. Numărul cadrelor din camera de gardă de la ”Matei Balș” se micșorează drastic după ora 20.00 când în tură rămân doar jumătate dintre ei – doi medici titulari și un medic rezident. 

”Speriați că ar putea muri, mulți vin și cer insistent internarea chiar dacă nu au nici un simptom”

”Situația e cumplită. E o avalanșă de cazuri. Suntem obligați, din cauza lipsei de locuri la ATI și chiar în saloane, să alegem cazurile care pot fi internate cu prioritate. Speriați că ar putea muri, mulți oameni vin la noi și cer insistent internarea chiar dacă nu au nici un simptom. Zilele trecute a venit o familie de medici care a cerut internarea deși nu desaturau (n.r. respirau normal, nu aveau nevoie de oxigen) și nu aveau simptome. Li s-a explicat situația și cu greu au înțeles. Și nu au fost puțin cei care, la fel ca ei, când salvarea le spune că fără simptome sunt duși la evaluare la spitalul din Chitila, încep să spună brusc că au simptome solcitând insistent să fie duși la ”Balș” sau la ”Babeș”, la infecțioase. E ”paranoia” creată de valul de informații alarmiste lansat în toată lumea și, implicit, la noi. Cei asimptomatici sau cu forme ușoare trebuie tratați prin medicul de familie, la domiciliul pacientului. Dacă vin toți la spital, necontrolat, sistemul se va bloca și nu va mai putea ajuta pe nimeni”, a mai spus același specialist în boli infecțioase.