Expediția pe Everest a avut loc în aprilie 2014, aceasta fiind a doua sa încercare de a urca acest munte fără oxigen și fără sprijinul șerpașilor, după cea din 2009. Alex Găvan a ajuns în Tabăra de Bază de pe Everest (5.360 m) pe data de 15 aprilie și a intrat în programul de aclimatizare. Pe 18 aprilie, în jurul orei 6 dimineața, o avalanșă s-a produs la altitudinea de 5.800 m, între Tabăra de Bază și Tabăra 1, într-o zonă periculoasă, denumită căderea de gheață Kumbu, omorând 16 ghizi Șerpa, în ceea ce este considerată a fi cea mai mare tragedie din istoria muntelui. La momentul producerii avalanșei, Alex Găvan nu se afla pe Everest, fiind într-o ascensiune de aclimatizare pe un alt munte din zonă.

Tragedia din 18 aprilie a dus, în Tabăra de Bază, la o situație conflictuală, de natură politică și la o anumită nesiguranță. În acest context, Alex Găvan a decis retragerea de pe Everest. In același timp, expedițiile de pe partea sudică a muntelui au fost anulate. ”Consider că un optmiar nu se urcă cu orice preț, ci cu respect pentru munte și pentru oamenii locului. Am simțit că în acel moment muntele trebuia lăsat să se liniștească și odată cu el și oamenii. Comercializarea Everestului a făcut ca, într-un fel, să fie doar o chestiune de timp până când o astfel de tragedie să se întâmple”, a explicat Alex Găvan decizia luată.

Expediția anterioară pe Everest a alpinistului a fost în 2009, aceasta fiind prima tentativă românească de a escalada cel mai înalt munte din lume fără oxigen și fără sprijinul șerpașilor. La momentul respectiv, Alex a decis să renunțe la urcarea vârfului tocmai din cauza condițiilor extrem de periculoase din zona căderii de gheață Kumbu, aceeasi porțiune în care a avut loc tragedia de anul acesta. Din echipa de pe Everest mai faceau parte Andrew Lock (singurul australian ce a urcat toate varfurile de peste 8.000 de metri) și peruvianul Victor Rimac. Înainte de a coborî de pe Everest, Alex Găvan și-a pregătit, cu toate provocările logistice ce decurg din a organiza din mers o nouă expediție, ascensiunea pe un alt optmiar – Dhaulaguiri (8.167m), cunoscut și sub denumirea de ”Muntele furtunilor”, avându-l ca partener pe Victor Rimac.

Alpinistul a ajuns în Tabăra de Bază de pe Dhaulagiri pe data de 4 mai și si-a continuat procesul de aclimatizare început în zona Everest urcând în Tabăra 1 în ziua de 8 mai. Pe 9 mai, Alex Găvan a ajuns în Tabăra 2 (6.400 de metri). Pe fondul agravării condițiilor meteorologice (viscol puternic, căderi masive de zăpadă, risc crescut de avalanșă), desi prognozele meteo ale tuturor echipelor anuntau mai multe zile de vreme bună, cât și al unor probleme de sănătate ce adeseori pot apărea la asemenea altitudini, alpinistul a oprit ascensiunea, pentru a evita expunerea la un risc.

În ultima sa expediție himalayană, pe 30 aprilie 2013, Alex Găvan a realizat, fără a folosi oxigen suplimentar și ajutor din partea șerpașilor, prima ascensiune românească a vârfului Shisha Pangma – 8.027 m, în această expedinție fiind implicate, ca sponsori, mai multe companii: Totalsoft, Intercapital Invest, Certinvest (Parteneri), Zitec (Partener IT), BDT Strategy, Accountess, World Class, Suplimente.ro, Sanador (Suporteri). Alex Găvan a escaladat, până acum, cinci vârfuri de peste 8.000 de metri din Himalaya, fără să utilizeze oxigen suplimentar și fără să apeleze la sprijinul șerpașilor: Shisha Pagma (8.027 m), Makalu (8.463m), Gasherbrum 1 (8.068 m), Manaslu (8.156 m)  și Cho Oyu (8.201 m).