Principiile marii guvernări liberale din perioada 1876-1888, potrivit lui Alex Mihai Stoenescu
Marea guvernare liberală. Istoricul Alex Mihai Stoenescu a început prin a vorbi despre regimul politic a lui Brătianu în timpul marii guvernări liberale. Potrivit lui, a fost un regim etatist-liberal. Partea etatistă era de centralizare a puterii.
„Puterea era în mâna guvernului. Și fiind, 12 ani, un guvern liberal, al liberalilor, timp în care au făcut toate afacerile posibile, au făcut Banca Națională, care era sub controlul lor. Deci, cam tot au fost instituții fundamentale, care le-au preluat sub control liberal în perioada asta. Ăsta era principiul etatist al conducerii statului. Ideea de centralizare, de putere centralizată a statului, care însemna Partidul Național Liberal, să fie foarte clar, și sigur, reprezentată de Ion C. Brătianu.
Liberală de ce? Pentru că partea liberală, deci etatist-liberală, partea liberală din politica liberalilor și al lui Brătianu era partea economică. Dezvoltarea economică, un sistem economic, care din păcate, și aici este principala eroare făcută, din păcate s-a axat în continuare pe agricultură. Și nu a dezvoltat industria și n-a dezvoltat orașele și n-a dezvoltat o clasă muncitorească de care aveam nevoie”, a explicat el în podcastul de pe canalul de Youtube HAI România.
Stoenescu a adăugat că principala dezvoltare a burghezie, făcută de liberali și de Brătianu, a fost construcția unei clase de burghezie agrară, de moșieri.
„Deci calitatea, nu de pătură socială, de clasă funcționărească, birocratică a statului modern. Deci de funcționari, la stat. Și de o burghezie agrară. Moșieri, da. Toată partea din moșiile vecilor moșieri, vecilor boieri și-au devenit noua boierime sau ciocoii, cum se numeau. Cum erau și acuzati.
Deci s-a format această clasă. Ori partea asta de clasă de proprietari agricoli, care aveau și eu o moșie sau mai mare, niște zeci de hectare. Aveau conace, care aveau păduri, care aveau iazuri, care… Deci s-a creat clasa burgheziei, care a fost marea majoritate liberă.
Pe împărțirea, pe să ne uităm, reformele agrare, care au afectat și marile moșii. Împărțirea moșiilor și preluarea de către arendașii, către burghezi liberali acestor și formarea de noi moșii, care erau de fapt, baza economică a noii clasei a burgheziei români. Și iată ce s-a întâmplat. S-a întâmplat următorul lucru foarte grav”, a spus acesta.
Greșeala economică făcută în acele vremuri
Potrivit istoricului, guvernarea liberală a făcut o mare greșeală economică, care e fundamentală pentru istoria României și în general de toate guvernele României de după și până au venit comuniștii.
Mai exact, odată cu dezvoltarea industriei și a orașelor, s-a păstrat, din păcate, sistemul agricol vechi, primitiv. Însămânțările erau făcute după metode de începutul secolului XIX, fără unelte agricole importante, fără tractoare.
În aceeași perioadă Danemarca, „o țărișoară amărâtă, fără agricultură, fără nimic” a dezvoltat industria agrară, industria agricolă și a uneltelor și a utilajelor, Iar în 1930, Danemarca depășea România, care era grânarul Europei.
„Deci, asta a fost o eroare, o gravă eroare. De ce? Noi am avut un mare economist, Mihail Manoilescu. Vreau să vă spun că Mihail Manoilescu este erou național. Părinte, unul dintre părinții statului brazilian.
De ce? Pentru că el a scris niște lucrări, a fost un economist de talie mondial, a scris niște lucrări care nu s-au putut aplica, s-au tradus, s-au publicat în România, dar nu s-au aplicat. Parlamentul și Guvernul Braziliei au hotărât în 1930, când au hotărât să pună bazele statului modern Brazilia, au hotărât ca economia statului modern Brazilia să fie organizată după ideile, principiile și calculele economice ale economistului român Mihail Manoilescu.
Și te duci acum în Brazilia și sunt bulevarde, statui, piețe, tot ce vrei cu Mihail Manoilescu, pentru că este părintele statului modern, unul dintre părinții statului modern Brazilia”, a spus el.
S-a refuzat industrializarea țării
Potrivit lui Alex Mihai Stoenescu, este un fapt că s-a refuzat să facă industrializarea țării și dezvoltarea orașului. Motivul a fost că România avea un excedent de 6 milioane de țărani care nu trebuie să rămână în agricultură.
„Deci noi puteam face agricultura, că erau vreo 10 milioane de țărani. Deci putem face agricultura cu 4 milioane și noi făceam cu 10 milioane de țărani în loc de 4, ceea ce era complet ineficient. Și cu mijloacele astea primitive de care spuneam, o agricultura primitivă făcută cu un excedent de 6 milioane de țărani, care de fapt trebuiau urbanizați, trimiși la oraș.
Acolo la oraș trebuia să faci industrie, trebuia să faci fabrici ca să poți să creezi muncitori. Îi pregătești, cum a avut programele de industrializare Marea Britanie, erau cu școlarizarea țăranilor”, a spus el.
Așa s-au făcut muncitorii în celebra perioada industrializării, „cum a făcut-o și Germania și nu întâmplător, critica industrializării germane făcută de Marx în Germania și de Engels în Marea Britanie”.
„Sigur, cum a fost și industrializarea din epoca lui Ceaușescu, dar care a fost greșită și accelerată, pentru că din țărani nu scoți meseriași peste noapte”, a replicat Mirel Curea.
Puteţi urmări chiar aici întreg podcastul de vineri, 26 aprilie. Vizionare plăcută!
