Plecarea sa de la Unilever a fost una dintre cele mai importante mişcări din top managementul românesc în 2009. Alexandrina Gătej, fost CEO al Unilever South Central Europe, a lăsat, vara trecută, o poziţie plătită cu peste 66.000 de lei pe lună pentru a deveni consilier al lui Traian Băsescu. Multă lume s-a întrebat de ce a făcut asta. Acum, după mai multe luni în care l-a consiliat pe Băsescu, preşedintele reconfirmat în funcţie în decembrie, Alexandra Gătej povesteşte în exclusivitate pentru capital.ro despre motivaţiile noii sale funcţii, despre relaţia cu mediul de afaceri din perspectiva administrativă, dar şi despre criza economică.

Capital: Cum este o zi din viaţa Alexandrei Gătej la Cotroceni? Ce vă lipseşte din activitatea pe care o aveaţi la Unilever?

Alexandra Gătej: Ca într-o multinaţională, la Cotroceni o zi nu seamănă deloc cu alta, iar mie mi-a plăcut întotdeauna acest lucru. Spectrul cu care te confrunţi într-o zi poate fi extrem de variat. Îmi place că acum am expunere la toate sectoarele economice, lucru care îmi aduce un foarte mare câştig profesional. Problematicile din business sunt rareori diferite, dar cele sectoriale pot fi foarte diferite, iar acest lucru solicită tot felul de „muşchi” ai gândirii.

Cel mai mult din mediul de business îmi lipseşte rapiditatea în execuţie. Îmi lipseşte timpul scurt de la vorbă la faptă. Procesul decizional în administraţie tinde să fie mai lung. În business nu ai atâtea entităţi pe care trebuie să le treci până implementezi o idee.

Capital: Cum supliniţi lipsa venitului ridicat, de aproape 18.000 de euro lunar la Unilever la aproximativ 1.200 de euro la Cotroceni?

A.G.: Trebuie clar să vii de undeva de unde ai muncit, ţi-ai făcut casa, familia e în ordine. Nu vii să lucrezi pentru preşedintele ţării tale pentru salariu. Am ştiut asta din prima zi.

Mi se pare că la acest nivel al carierei mele, această experienţă este benefică, am foarte multe de învăţat. Eu sunt un om de business şi un practician. Trebuie, la un moment dat, să vezi şi partea cu care interacţionezi. Să vezi şi cealaltă parte a baricadei. Apoi, rămâi în  această funcţie atât timp cât siguranţa financiară  există. Personal, cred că e nevoie ca oameni de business să vină în administraţie. E un lucru pe care-l spuneam şi când lucram pentru o companie privată, şi acum.

Capital: Numiţi o recomandare făcută lui Traian Băsescu, iar rezultatul a fost spectaculos.

A.G.: Consilierea nu este spectaculoasă, de echipă şi foarte discretă. Una din situaţiile cu care ne-am confrunat şi pe vremea când eram preşedinte AmCham era o lipsă de dialog real cu administraţia. Am venit aici exact cu mandatul de a înţelege, de a vedea care-s problemele şi mai ales soluţiile la mediul de afaceri.

Am observat că sunt foarte multe voci puternice, dar individuale, precum diferite camere de comerţ, asociaţii de oameni de afaceri etc, cu problematice identice, toate făcând referire la fiscalitate, legislaţie, educaţie, infrastructură sau parteneriate public private. Decât să vorbească toate acestea separat, mai bine să fie un glas comun.

S-a organizat pentru prima oară, anul trecut în octombrie, Forumul economic român, o iniţiativă pe care aceste organisme vor să o continue. În cadrul acelei manifestări, care a pornit din această nevoie, s-au discutat câteva idei concrete pe care mediul de afaceri le-a avansat preşedintelui, unele dintre ele au fost acceptate, iar în prezent lucrăm la implementarea acestora. Este vorba despre înfiinţarea acelui „one stop shop”, care presupune sprijinirea celor care vin în România să investească, să-i informeze despre orice, inclusiv accesarea de fonduri europene. Există un proiect de înfiinţare a acestui shop, care va fi fie în legat ARIS-ului, fie se va înfiinţa un nou organism.

O altă idee este legată de îndemnul pe care mediul de afaceri îl face pentru susţinerea parteneriatelor public-private. Acest deziderat a devenit chiar mai important decât era în anii de creştere economică, iar a lucra cu partener privat pe proiecte mari este un lucru necesar. Mă bucur să văd că se vorbeşte din ce în ce mai mult de acest lucru.

O altă idee a fost aceea legată de ideea unui organism în care mediul de afaceri să fie cât mai bine consultat cu privire la iniţiativele legislative, chiar şi la strategia pe termen mediu-lung.

Capital: În ce măsură vă foloseşte politica corporatistă în munca pe care o prestaţi în prezent?

A.G.: Principiile de management sunt aceleaşi fie că te afli într-o corporaţie, fie că te afli în administraţie. Eu nu înţeleg politica corporatistă ca un concept cu conotaţii negative. Nici politica nu o înţeleg aşa. Cred că şi în administraţie este foarte util pentru un  manager să aibă obiective. Asta înseamnă politică. Să ai obiective clare, să creezi susţinere şi să le îndeplineşti.

Capital: Ca specialist în marketing, credeţi în flacăra mov? Poate fi o găselniţă de marketing?

A.G.: Flacăra mov nu e o găselniţă de marketing, dar dacă vânzările la produsele violet ar ajuta la redresarea economiei, m-aş bucura.

Capital: E criză, mulţi dintre români şi-au pierdut sau sunt pe cale să-şi piardă joburile. Situaţia este foarte critică, mai ales că mulţi au copii în întreţinere şi rate la bănci. Câteva sfaturi pentru aceştia?

A.G.: La situaţia din 2008 nu o să revenim curând. Realitatea din 2010 are puţină legătură cu 2008. Eu privesc lucrurile destul de pragmatic, dar România este o companie. Această companie produce mai puţine venituri ca să supravieţuiască, are împrumuturi de la bănci. Banca îţi dă credit doar dacă îndeplineşti criteriile. Când nu mai câştigi ca înainte trebuie să fii  mai eficient. Trebuie să fii atent pe ce cheltuieşti, şi uneori să tai în carne vie tocmai pentru că această companie trebuie să existe şi la anul.

Cred că aceşti oameni ar trebui să se reinventeze. Un om este obligat în viaţa lui profesională să se perfecţioneze tot timpul, în aşa fel încât în momentul în care se întâmplă nişte schimbări la locul de muncă,  în societate sau în economie, să fie poziţionat bine pentru următorul rol. Ca să faci lucrul acesta trebuie să ai cu tine nişte rezultate, nişte succese, să fi produs ceva.

Am remarcat în experienţa mea managerială că oamenii care nu prea cer, dar fac au mai mult succes în faţa celora care fac mai puţin, dar cer. Cu alte cuvinte, mi-ar plăcea să văd în societatea noastră mai mult accent pus pe contra partidă, pe performanţă.

Sigur că multă lume rămâne fără joburi, dar aş vrea să văd ce sunt pregătiţi oamenii aceia în locul cererilor de salarii mărite. Într-o multinaţională, oamenii sunt educaţi că trebuie să dai ca să capeţi. Cu colegii mei din mediul de afaceri cu care am vorbit în perioada crizei, cu toţii, chiar şi cei care au fost restructuraţi pentru că am prieteni şi colegi care au rămas fără serviciu, eu nu am auzit pe niciunul din ei care să spună că nu înţelege ce trebuie să facă mai departe. Ei sunt cu privirea la viitor, nu se gândesc „eu ce primesc?”. În ADN-ul meu am treaba asta, că trebuie tot timpul să te perfecţionezi.

DETALII:
Citeşte şi 66.000 de lei pe lună pentru a deveni consilier prezindenţial.