Dificultăți în comunicarea cu DIICOT
„La început comunicarea era una foarte bună și discutam chiar de două ori pe zi cu procurorii DIICOT pentru a înțelege de ce întâmplă. Nu suntem în epoca de piatră, să vorbim doar prin mesaje și adrese scrise. După ce a trecut maxim o săptămână am constatat o reticență maximă a celor care se ocupau de caz, oameni pe care-i cunosc, o parte dintre ei, în a comunica nu doar cu mine, dar în a spune orice în acest caz și nu înțelegeam.
”Dar tu chiar nu ai înțeles că a murit?”
”Eram partea vătămată, era firesc să fie o transparență față de noi. Practic obligația lor e să ne apere în primul rând pe noi, cei care suntem victime. Îmi aduc aminte o discuție cu unul dintre acești procurori, nu o să-i dau numele, în care eu susțineam clar traficul de persoane și spuneam – uite, sunt dovezi, iată, sunt politicieni implicați, oameni de-acolo, polițiști, foști polițiști .. și răspunsul a fost unul halucinant. a zis: dar tu chiar nu ai înțeles că a murit?”
”Voiau să-mi taie tot elanul”
Şi am spus: eu nu am înțeles că a murit, pentru că nici nu ieșise acea analiză ADN. Voiau să-mi taie tot elanul şi și s-a dus o muncă de convingere uriașă în jurul meu, nu doar din partea procurorilor DIICOT, ci din partea întregului sistem pe ideea ”nu are rost să continui bătălia asta…înțelege…mai bine înmormântezi ceea ce nu există, e mai bine pentru familie”, a spus Alexandru Cumpănaşu
