Considerate ba procese fiziologice cărora nu trebuie să le căutăm semnificaţii, ba „mesaje” care ne pot schimba soarta, visele au fost, de-a lungul timpului, subiect de analiză pentru oamenii de știință. Iar părintele psihanalizei, Sigmund Freud, rămâne asul „interpretării viselor”.
Secole la rând, omenirea a căutat să extragă sensurile ascunse ale viselor. Babilonienii credeau că visele conțineau profeții, în timp ce egiptenii antici le venerau ca mesaje ale zeilor. În anii 1890, Sigmund Freud a fost cel care a atribuit semnificații simbolice simbolice personajelor, obiectelor și scenariilor din vis, cu accent pe sex și agresiune.
În prezent însă, majoritatea psihologilor susțin „ipoteza de continuitate”, conform căreia visele nosatre sunt o continuare a ceea ce se întâmplă în viața reală. Într-adevăr, numeroase studii au arătat că visele reflectă adesea activitățile de zi cu zi și pot acționa ca un fel de „terapeut nocturn”, ajutând oamenii să proceseze experiențele și să se pregătească pentru problemele din viața reală. În anii 90, neurobiologul Michel Jouvet a venit cu teoria că visele „reprogramează” ființa umană pentru a-i permite să-și conserve comportamentele instinctive.
„Dacă ne putem înțelege visele mai bine la scară mare, putem crea tehnologii care să ne îmbunătățească viața reală”, declară Luca Maria Aiello, expert în științe sociale la Nokia Bell Labs și co-autor al unui studiu pe această temă.
Analizarea viselor nu e o misiune ușoară pentru psihologi, care trebuie să distileze jurnale de vis în părți componente și să caute teme și tipare. Pentru a accelera acest proces, Aiello și colegii săi au construit un algoritm care a analizat automat mai mult de 24.000 de jurnale de vis colectate de la DreamBank.net, o bază de date publică de vise constituită din studii de cercetare pe acest subiect.
Instrumentul lor sparge limbajul jurnalelor de vis în segmente mai mici: paragrafe în propoziții, propoziții în fraze și expresii în cuvinte. Apoi, produce „rețele de copaci” pentru a înțelege modul în care cuvintele se raportează între ele: Dacă fiecare cuvânt e o frunză, ramurile care le leagă reprezintă reguli gramaticale. Algoritmul sortează aceste cuvinte în categorii (cum ar fi oameni sau animale) și le leagă de emoții pozitive sau negative; de asemenea, clasifică interacțiunile dintre cuvinte ca fiind agresive, prietenoase sau sexuale.
În acest fel, susțin autorii studiului, psihologii ar putea să identifice rapid visele „mai ascunse”, ceea ce ar putea indica surse de stres sau posibile probleme de sănătate mintală.
Totodată, algoritmul creat de ei va permite cercetătorilor să analizeze cum diferă visele în funcție de sex, vârstă sau condiție psihiatrică. Jurnalul de vis al unei adolescente, care se întinde pe 13 ani, conține emoții negative mai frecvente în perioada în care a început adolescența, perioadă asociată adesea cu anxietatea socială. Dar și cu apariția interacțiunilor sexuale. În mod similar, jurnalele de vis ale unui veteran al războiului din Vietnam, diagnosticat cu tulburare de stres post-traumatic, au prezentat o agresivitate semnificativ mai mare.
„Visele nu ne vorbesc doar despre ceea ce am făcut astăzi, ci și despre cine suntem ”, afirmă Aiello. El crede că jurnalele de vis tind să reflecte tiparele din viața de zi cu zi.
Robert Stickgold, psihiatru la Universitatea Harvard, consideră că acest studiu este un „exemplu excelent” de utilizare a analizei automate a textului privind visele „Dar adaugă el, femeile nu experimentează mai multe emoții în visele lor decât bărbații, dar pot folosi cuvinte mai încărcate emoțional pentru a le descrie. El subliniază, de asemenea, că este greu să conectăm visele la viața reală fără a ști mai multe despre cel care visează.