parut asa, primul pas, constituirea propriu-zisa a aliantei, nu este decat cel mai simplu act din aceasta constructie; mult mai dificil va fi ca cele doua partide, care nu au in nici un caz doctrine foarte apropiate, sa ajunga la un mesaj comun, la o retorica suficient de convingatoare pentru un electorat teribil de plictisit si de scarbit de tot ceea ce presupune politica. Nu in ultimul rand, cel mai mare pericol nu vine din partea PSD, desi Adrian Nastase, liderul partidului, a lansat deja pe piata atacuri destul de dure, nici din partea altor factori externi. Cel mai mare pericol vine chiar din sanul acestei nou-nascute aliante, ai carei lideri, Traian Basescu si Theodor Stolojan, au de jonglat cu orgoliile si pretentiile de multe ori egoiste ale propriilor membri de partid. Nu trebuie uitat faptul ca experienta guvernarii CDR a lasat o puternica impresie tuturor romanilor, oricat de mari simpatizanti ai Conventiei, tocmai din cauza faptului ca cei patru ani de guvernare nu au parut decat o nesfarsita lupta pentru functii, bani, imagine, pe scurt, pentru ciolan, fara nici o farama de preocupare pentru interesele romanilor.
Daca tinerea in frau a intereselor diverse este esentiala pentru echilibrul si imaginea aliantei, viziunea va fi indispensabila pentru credibilitatea ei. Poate ca partidul de guvernamant are un talent special de a-si tine membrii in frau, poate ca a impus o disciplina de fier in interior, dar acest lucru nu a impiedicat prabusirea in sondaje, tocmai pentru ca populatia nu mai vede, nu mai simte, nu mai poate fi condusa de o viziune pentru viitor. Promisiunile au sfarsit prin a fi amanate, incalcate, uitate. Viziunea, chiar daca destul de clara la inceput, a fost transformata de evenimente. Primirea in NATO, un acord aproape incheiat cu FMI, perspectiva incheierii negocierilor cu UE nu mai sunt suficiente.
Theodor Stolojan are integritatea si seriozitatea pentru a alege si impune un drum. Traian Basescu are carisma si puterea de convingere pentru a face publicitate acestui drum, pentru a „vinde” produsul aliantei. Aparent, sunt un tandem greu de contracarat. Din pacate pentru Adrian Nastase si PSD, invectivele si limbajul colorat folosite la ultima intalnire a consilierilor si primarilor partidului, cu scopul de a da de pamant cu noua alianta si cu liderii sai, nu vor fi de mare ajutor. Poate ca figurile de stil au tinut la inceput, atunci cand PSD parea un partid care poate privi detasat opozitia, ironizand-o in timp ce isi vede de treburile tarii. Cum treburile tarii nu merg intotdeauna nemaipomenit, cum Romania are si acum probleme cu coruptia, cu starea sistemului de sanatate, cu educatia, cu justitia, cu nivelul de trai, ceea ce parea acum un an o ironie fina pare acum o vociferare continua, menita sa acopere cu o perdea de fum si de vorbe probleme grave din economie sau societate.
Dar exista o lectie valoroasa aici: guvernarea PSD arata ca se poate. Romania poate obtine crestere economica, poate vinde activele neprofitabile, poate obtine note mai bune de la institutiile internationale. Singura greseala a fost ca toate acestea nu au facut parte din acea viziune decat declarativ. In fapt, interesele personale si lacomia au umbrit multe dintre succesele guvernului actual.