O distribuție interesantă și un regizor care mă poate surprinde plăcut. Acestea, împreună cu promisiunea unui scenariu incitant, au fost argumentele care m-au convins să văd „Aliatul”, unul dintre filmele bine primite de către criticii de peste Ocean. Prima surpriză am avut-o chiar înainte de a începe filmul: deși eram în prima parte a zilei, sala era plină. Că nu toți aveau așteptările mele, asta îmi era clar. Fără îndoială, numele lui Brad Pitt încă vinde bine. În schimb, franțuzoaica Marion Cotillard, una dintre cele mai apreciate actrițe (deține, printre multe alte premii, și un Oscar), nu este cunoscută de mulți români. Nici numele regizorului, Robert Zemeckis, nu spune multe publicului de la noi, deși este autorul mai multor filme de excepție. De altfel, pentru Forest Gump, a câștigat în 1994 Oscarul pentru cel mai bun regizor. Pe de altă parte, nu doar un spectator avizat este capabil să simtă un film bun. Iar, după primele secvențe, filmul promite mult. E drept, poate prea mult. 

Plusuri și minusuri

Vorbim despre o poveste cu spioni din timpul celui de-al doilea război mondial, care îi are ca protagoniști pe ofițerul canadian Max Vatan (Brad Pitt), agent al serviciului britanic de spionaj, și pe Marianne Beausejour (Marion Cotillard), membră a rezistenței franceze. Cei doi primesc misiunea să asasineze un ofical neamț. În timp ce își pregătesc operațiunea, care se dovedește a fi un succes, se îndrăgostesc. După câteva săptămâni se căsătoresc, iar apoi apare și un copil. Punctul culminant este în momentul în care Max Vatan află că soția sa lucrează, de fapt, pentru nazişti. Pe scurt, sună bine. Deși vecinul din stânga mea a sforăit – la propriu – de câteva ori pe parcursul filmului, acțiunea a fost captivantă, având bine mixate ingredientele unei rețete de succes: război, crime, sex. E drept, după părerea mea, ruperile de ritm au fost prea bruște, dar probabil aici sunt subiectiv. La fel cum sunt și când mă gândesc la scenariu. Acesta a avut la bază o poveste adevărată, detaliu care mă lasă să cred că s-ar fi putut obține mult mai mult. În schimb, jocul actoricesc a fost la înălțime.

Am descoperit o Marion Cotillard misterioasă și senzuală și un Brad Pitt rebel și vulnerabil, iar asta mi-a depășit cu mult așteptările. De altfel, aici cred că este și marele merit al regizorului: a obținut de la cei doi protagoniști tot ce au mai bun. Sunt însă de părere că Forest Gump rămâne, de departe, cel mai bun film al lui Zemeckis. Iar, dacă suntem la capitolul critică, o mică vulnerabilitate mi s-a părut franceza lui Brad Pitt, singurul minus din prestația actorului. În concluzie, pentru cei care apreciază filmele clasice, Aliatul nu trebuie ratat. Este un film bine făcut, cu destule momente de inspirație. Totuși, multe secvențe sunt previzibile, iar deznodământul suferă aici cel mai mult. Prin urmare, dacă vă așteptați să vedeți un film de Oscar, riscați să plecați ușor dezamăgiți.