În ultimul timp, românii au fost bombardați cu o serie de alerte alimentare: de la brânza cu E.coli până la pești plini de viermi sau salam spălat cu oțet. Acestea sunt doar câteva dintre exemplele pe care le-a dat ministrul Agriculturii, Achim Irimescu. Antreprenorii români din industria alimentară recunosc că pe piață se găsesc numeroase produse neconforme, dar susțin că nu este vina lor. Alimentele aduse din afara țării, mai ales cele produse în țări ale Uniunii Europene, ar beneficia de un regim preferențial, astfel încât sunt controlate extrem de rar.

Preț mic, calitate îndoielnică

„Problema României este că sunt aduse din import produse de calitate proastă, care sunt vândute pe piața locală la prețuri ca și cum ar fi marfă de primă calitate“, spune Sorin Minea, preşedintele Romalimenta și proprietar al producătorului de mezeluri Angst. Acesta susține că vina nu este a fabricantului din afară, ci este a celui care distribuie marfa. Intermediarul alege produse ieftine, acestea fiind, de multe ori, de o calitate îndoielnică și aproape de finalul termenului de valabilitate. Astfel, pentru că „se poate“, pe piața din România ajung să fie vândute alimente neconforme.

Totodată, Dorin Cojocaru, preșe­dintele Asociației Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL), spune că prețul este primul care contează în preferințele românului, altfel nu s-ar fi dezvoltat marile lanțuri de supermarketuri. „Nu s-ar fi dezvoltat marca proprie low-cost. Produsele acestea vin din Polonia și ajung să fie cu 20-35% mai ieftine decât produsele românești“, a explicat șeful APRIL. „Mulți consideră România ca fiind o piață de mâna a doua“, îl completează Sorin Minea. „Sunt luate toate produsele proaste din afară și sunt aruncate în piață. Spunem: lasă că românul nu se pricepe. Este o jignire!“ Proprietarul Angst este de părere că niciun producător din afară nu este neapărat rău intenționat, dar este normal să se gândească strict la profit. „Dacă există posibilitate să vinzi niște produse la limita termenului de valabilitate, de ce să nu o faci? Aici trebuie controlat strict. Trebuie să vedem cine sunt importatorii. Și aici trebuie să intervină serviciile de sănătate publică“, crede Sorin Minea.  

Filosofia românească a controlului

Mai puțin de 0,08% dintre controalele efectuate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) anul trecut au avut ca rezultat respingerea transporturilor la frontieră. Conform datelor furnizate de ANSVSA, au  fost controlate un număr de 34.493 de transporturi de produse alimentare de origine animală şi nonanimală. Dintre acestea, 2.509  au fost transporturi cu produse de origine animală, din care: 1.431 au fost importuri şi 1.078 tranzituri şi 31.984 de transporturi cu produse alimentare de origine nonanimală. Ca urmare a neconformităţilor constatate, 27 de transporturi au fost respinse la frontieră. ANSVSA se ocupă de verificările atât din cazul comerțului intracomunitar, cât și din situația importului de alimente din țările terțe.

În opinia producătorilor, există prea multe controale în cazul produselor românești. „Orice tip de verificare trebuie să protejeze piața locală. Din păcate la noi controalele sunt exagerate pentru produsele românești și sunt aproape zero pe marfa adusă din afară pe private label (n.r-marcă proprie). Orice vine din afară trebuie să fie controlat strict. La noi există tendința să se închidă ochii – lasă că în România merge și așa“, explică președintele Romalimenta.
 Și Dragoș Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară (FSIA), consideră că marea problemă a alimentelor din import este controlul lor. „O mare parte dintre ele provin din țările intracomunitare. Controlul acestor produse se face sporadic sau se face când alimentele ajung în magazine și nu sunt controlate cum ar trebui să fie controlate și atunci scapă și produse cu probleme“, spune Frumosu. Acesta spune că ANPC se ocupă cu termenele de valabilitate și înșelarea consumatorului, în timp ce ANSVSA se ocupă de calitatea și de siguranța alimentelor. Ei sunt cei care iau probe.

În opinia lui Dorin Cojocaru, autoritățile de control dau dovadă de mult exces de zel în cazul românilor. „Pe producătorii autohoni pot să-i frece cât vor ei, dar pentru produsele din afară nu poți să verifici mai mult de 5-6% (nu te lasă Comisia Europeană). Dacă controlezi mai mult se autosesisează DNA-ul. Există un registru de control. Legea spune că ai voie doar o dată să te duci în control. Mai este o problemă – DSVSA-ul, ANPC-ul sau ministerul Agriculturii, mai  nou și Poliția Comunitară, se duc cu toții și controlează același lucru“, a completat Cojocaru. El mai spune că, în realitate, autoritățile nici nu știu ce să controleze. „Eu vă spun un caz sesizat de mine, de falsificare în cazul unui hipermarket. Le-am dat și furnizorul. Când s-au dus acolo, au băut o cafea cu directoarea. Apoi se împiedicau de cutiile cu ulei de palmier deshidrat și nu știau ce este – pe acesta îl bagă în cașcaval sau smântână. Nu au cerut un raport de producție, nimic, iar după 8 luni eu nu am primit niciun răspuns din partea autorităților“, se plânge președintele APRIL.

În opinia lui Dragoș Frumosu, ANSVSA ar trebui să aibă mai multe laboratoare, astfel încât să poată efectua controale rapide în toată țara. În prezent, conform datelor instituției, în subordinea ANSVSA îşi desfăşoară activitatea 41 de laboratoare sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi trei institute veterinare, toate fiind acreditate conform standardelor europene.