Revista Capital (R.C): Care considerați că au fost cele mai importante proiecte implementate în
ultimul an? Ce proiecte aveti pentru 2022?

Alina Kasprovschi (A.K): Când Fundația a împlinit 10 ani de activitate, am simțit nevoia să revenim asupra misiunii și strategiei noastre pentru oraș. Ne-am dorit să unim insulele de bine pe care deja le cunoșteam, dar și să aducem, cu focus și intenție, în activitatea noastră ideea de impact colectiv. Să fim cu adevărat împreună pentru un oraș în care să vrem să trăim.

Lansarea Platformei de mediu pentru București este din acest punct de vedere un moment important. Îi spunem noi intervenție pentru un oraș bun de trăit, o intervenție urgentă pentru a salva Bucureștiul de la autodistrugere prin poluare și probleme de mediu. Am unit o comunitate de stakeholderi, oameni din ONG-uri, dar și companii și administrație locală. În plus, desfășurăm programe de finanțare în cele patru domenii prioritare pentru noi: risc seismic, educație, apartenență și mediu. Iar anul acesta, ne bucurăm alături de comunitatea noastră de Swimathon București, evenimentul de strângere de fonduri prin înot, acolo unde ne simțim cel mai bine, direct la bazin.

R.C: Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați avut de-a lungul carierei si cum le-ați rezolvat? 
A.K: Timp de zece ani, am lucrat în agenții și multinaționale, înainte de a decide că pentru mine e mai important impactul pe care îl pot crea în comunitate. Să pornesc un ONG de la zero a fost unul din cele mai mari șocuri culturale la nivel profesional pe care le-am avut. Deodată, nu am mai avut departamente de suport, bugete mari și agenții de comunicare în spate. A trebuit să reînvăț să lucrez mai agil, mai flexibil, cu mai puține resurse, și asta a durat primii 1-2 ani din viața fundației.

Pandemia a fost, ca pentru toată lumea, o schimbare uriașă de priorități. A trebuit să închidem sau să transformăm o bună parte din programele noastre, și să preluăm priorități din zona medicală sau de sprijin în comunități vulnerabile. A fost un context foarte dificil pentru organizație și pentru echipă,
care încă ne influențează dinamica de lucru – chiar dacă, la nivel financiar, a fost cel mai bun an al nostru. Acum, odată cu războiul din Ucraina, retrăim o parte din contextele din 2020 – incertitudine, schimbare de planuri, nevoi în comunitate pe care nu le-am mai deservit până acum. Am încredere că vom ieși și de aici bine – dar de data asta încerc să am mai multă grijă la costurile noastre emoționale și de lucru în echipă.

Nemulțumirile oamenilor se pot transforma în adevărate proiecte pentru oraș

R.C: Care este rețeta succesului la Fundația Comunitară București?
A.K: Pentru Fundația Comunitară București aș defini succesul ca susținere pe toate planurile pentru oamenii cu inițiativă din oraș. Când un bucureștean își transformă nemulțumirea într-un proiect care îmbunătățește viața în oraș, este un succes. Curaj, nu renunța la București, spunem noi, și oferim inspirație și suport oamenilor, grupurilor de inițiativă și ONG-urilor care mișcă lucrurile și fac din București un oraș în care să ne simțim ca acasă.

R.C: Cum arată programul dumneavoastră zilnic?

A.K: Sunt matinală în mod natural, îmi place să mă trezesc când restul casei doarme. Dacă e o perioadă intensă, nu de puține ori încep direct să lucrez. Dacă e o perioadă echilibrată, fac o tură de Herăstrău pe trotinetă sau la pas. Mai ales în perioada asta a anului, e minunat că am parcul la doi pași și pot să îl văd la răsărit. Îmi duc copilul la școală și încercăm să ajungem la timp, oricum ar fi traficul din ziua respectivă. Încerc să las mașina acasă oricât de des pot. Am pistă de biciclete de acasă și până în centru și iubesc să merg pe trotinetă. Chiar și trotineta normală este de multe ori mai rapidă decât mașinile pe Calea Victoriei la ora de vârf!

Merg la birou fizic. După mai bine de un an de lucrat exclusiv de acasă, am nevoie să văd oamenii cu care lucrez față în față, și sunt rare zilele când lucrez de acasă. Echipa noastră se întâlnește la birou o dată în săptămână, dar am și colegi cu care mă văd zilnic. În restul zilei, programul e diferit de la o zi la alta. Încerc să grupez zile de întâlniri una după alta și zile de gândit. Îmi place să ies la prânz, mai ales în perioada asta, când orașul e plin de verde și flori. Nu de puține ori, sunt în parcul Ateneului, unde mă simt în același timp un turist și cineva foarte de-al casei. Dacă e rândul meu să iau copilul de la școală, termin devreme și mai rezolv taskuri de acasă, între cină și o poveste din Star Wars sau cine știe ce alt univers de băieți. Alteori, lucrez până târziu, ca să știu că acasă rămâne locul de încărcat bateriile. În perioada asta, am început să recuperăm întâlnirile cu comunitățile cu care lucrăm, și asta se întâmplă de obicei seara sau în weekend. Doar săptămâna asta ne-am întâlnit cu comunitatea care lucrează în zona de mediu și cu cea care pregătește bucureștenii pentru viitorul mare cutremur. Dorm repede, dar dacă reușesc să citesc 20 de pagini dintr-o carte, știu sigur că a fost o zi bună.

Plimbări cu trotineta și Haruki Murakami

R.C: Care sunt cele mai importante realizări pe care le-ați avut în ultima perioadă, nu doar cele profesioanale, cât și cele personale?

A.K: Faptul că am împlinit, la final de 2021, 10 ani de lucrat în comunitate, este o mare realizare, într-un oraș în care părea că suntem mai ales individualiști și concentrați pe binele cercului nostru apropiat. Lansarea Platformei de Mediu pentru București este primul proiect care aduce împreună pe toți cei interesați de mediu din oraș, dincolo de finanțări și împărtășirea de date. Să putem lucra împreună pentru prima dată în context de impact colectiv este o transformare mare pentru cultura locului în care trăim; știm că va dura mult să ajungem acolo, dar avem încredere într-un proces verificat în atâtea comunități din lume.
La nivel personal, am primit o bursă și m-am întors la școală, la programul de Executive MBA al Bucharest International School of Management. E foarte intens, cu școală la fiecare două weekenduri, plecări de câte două săptămâni la Maastricht, de unde este originar programul, și multe teme și cărți de citit. Pentru mine, e o ocazie să îmi repar relația cu școala, un mediu rigid unde nu mi-a plăcut să mă potrivesc cu 20 de ani în urmă. E o comunitate fabuloasă, învăț de la colegii mei la fel de mult ca din clase. Și mă surprinde cât de multă generozitate este în oameni, atunci când vin împreună într-o cultură bună.

R.C: Aveți hobbyuri care ar putea fi evidențiate?

A.K: Citesc mult, deși nu la fel de mult ca în anii de școală, când aveam mereu o carte ascunsă sub bancă. Citesc multe cărți de dezvoltare de orice fel, dar îmi place și să mă pierd în universuri ficționale care diferă complet de viața mea. De asta Haruki Murakami e printre favoriții mei. Poate că nu e un hobby comun pentru un director de fundație aflat la mijlocul vieții, și genunchii mei juliți uneori sunt mărturie, dar am descoperit trotineta în urmă cu mai mult de cinci ani și o iubesc. Mergem deseori în weekend, împreună cu fiul meu, și câte 20 de kilometri prin tot orașul. Pentru mine, e un proces de-a dreptul terapeutic, să nu mă gândesc la nimic altceva decât la fiecare mișcare pe care o fac.

R.C: Care considerați că este rețeta pentru a ajunge o femeie de succes?

A.K: Cred că ne consumăm foarte mult timp dorindu-ne să fim femei de succes și comparându-ne rețetele cu alte femei. Am început să fiu bine cu mine când am înțeles că cel mai important e să aleg din ce e făcută viața mea și să fac lucrurile pe care le-am ales, atât de bine cât pot.

R.C: Cum v-ați caracteriza într-o singură frază?

Și dacă aș vrea să găsesc un fel mai complicat de a mă caracteriza, mă întorc mereu la asta: bucurie de viață.

R.C: Ne puteți indica un dicton care să vă definească?

Always begin with trust. (Începe orice relație de la încredere.)