Alpii din mijlocul Bucureştiului

ROMANTIC Chiar şi pentru cei născuţi aici, Bucureştiul e un oraş plin de surprize. E vorba de micile descoperiri care te fac să te simţi, deodată, în altă ţară. Una cu siguranţă frumoasă - ca Elveţia. Ce ştiţi despre bucătăria elveţiană? Avem o groază de prejudecăţi în materie: de pildă, că elveţienii sunt nişte scorţoşi experţi în bănci şi ceasuri, ceea ce nu prea rimează cu fantezia culinară. Da, sunt cunoscuţi şi pentru ciocolata lor, dar în af

ROMANTIC Chiar şi pentru cei născuţi aici, Bucureştiul e un oraş plin de surprize. E vorba de micile descoperiri care te fac să te simţi, deodată, în altă ţară. Una cu siguranţă frumoasă – ca Elveţia.

Ce ştiţi despre bucătăria elveţiană? Avem o groază de prejudecăţi în materie: de pildă, că elveţienii sunt nişte scorţoşi experţi în bănci şi ceasuri, ceea ce nu prea rimează cu fantezia culinară. Da, sunt cunoscuţi şi pentru ciocolata lor, dar în afară de asta aţi mai auzit poate doar de faimoasa lor fondue, un amestec de diferite feluri de brânzeturi, uneori asezonate cu condimente, încălzite până când se lichefiază. În concluzie, iată ce ştim despre bucătăria elveţiană: ciocolată, brânzeturi, fondue şi, dacă îngăduiţi gluma, un anumit briceag militar dotat cu tirbuşon, a cărui utilitate în caz de război, mie unuia, îmi scapă. Şi ce prejudecăţi stupide! Ca să vă convingeţi de contrariu, vizitaţi Mica Elveţie – St. Moritz. E un (evident…) mic restaurant, situat pe strada Constantin Sandu-Aldea, la numărul 64, în mijlocul unei selecte zone rezidenţiale. Este al doilea restaurant cu numele de Mica Elveţie, după cel din centru, de pe strada I.L. Caragiale, care a fost deschis în iunie 1998. Cinci ani mai târziu, a venit rândul celui de-al doilea local, inaugurat acum şase ani de patronul Jakob Hausmann, un jovial elveţian căsătorit cu o româncă. Hausmann a venit în România în 1991; primele afaceri le-a făcut, în primii ani de după Revoluţie, cu Loteria, apoi cu importuri de haine second-hand după care a revenit la profesia sa, cea de „chef“. A pierdut între timp, la primele afaceri, o jumătate de milion de dolari, dar, culmea, nu pare să regrete. Dimpotrivă, s-a îndrăgostit de România.

Mica Elveţie – St. Moritz e cu siguranţă unul dintre acele locuri aparte potrivite atât pentru un prânz de afaceri, cât şi pentru o cină romantică. Micuţ şi retras („trebuie să ştii că restaurantul există, ca să vii aici“, spune misterios Jakob Hausmann, pe jumătate în glumă), intim şi cochet, Mica Elveţie are o splendidă terasă, plină de verdeaţă, cu mici alei pietruite, unde se poate dejuna chiar şi iarna, graţie unui sistem de încălzire cu arzătoare mobile cu gaz. „Ştiţi ce frumos e când ninge afară?“, întreabă patronul, în mod evident încântat. Înăuntru, în salonul cu doar 28 de locuri, te simţi ca într-o casă de turtă dulce; pervazurile sunt decorate cu păpuşi, iar pe pereţi atârnă postere retro cu, fireşte, St. Moritz. E ceva ciudat de familiar, aproape copilăresc. Poate din cauză că e proiectul de suflet al lui Jakob Hausmann, care se simte aici ca acasă – şi unde tot el însuşi găteşte pentru clienţi.

Clientela locului e, spune patronul, formată din oameni de afaceri, în special din comunităţile elveţiene, germane şi austriece; weekendul aparţine celor care vin cu familia. Ca să prinzi o masă, e bine să faci rezervări cu o zi înainte; spaţiul nu e foarte mare, iar Hausmann ar prefera să nu folosească decât în cazuri disperate mesele situate în apropierea intrării, lângă corpul clădirii, departe de terasa propriu-zisă. „Nu e prea frumos“, spune el.

Mica Elveţie e o afacere de familie, ceea ce explică multe: calitatea serviciilor şi a mâncărurilor, intimitatea locului şi faptul că patronul e în acelaşi timp şi bucătar-şef. Iar dacă o companie doreşte să închirieze tot localul, ar fi bine să îl cunoşti personal pe Jakob Hausmann; nu închiriază oricui! Printre numele menţionate de el au fost Siemens şi Holcim.

Pe scurt, Mica Elveţie e o adevărată bijuterie; ar merita să mergeţi acolo, fie şi numai pentru a admira terasa, dacă nu pentru a încerca celebra fondue sau carnea gătită pe piatră.

Meniu cu plită de piatră

GUSTĂRI
Recomandarea lui Jakob Hausmann ar fi un platou cu carne afumată cu specific elveţian (33 de lei o jumătate de porţie, 56 de lei una întreagă), la care se poate asorta un Merlot. Somonul afumat (29 de lei o jumătate de porţie, 48 de lei porţia întreagă) merge cu un vin specific românesc, Crâmpoşie Prince Ştirbey. La Mica Elveţie găsiţi şi vinuri italieneşti, sau franţuzeşti – „for the fitze people“, râde patronul. La fileul de peşte în sos de bere (19 lei, respectiv 34 de lei) luaţi o Fetească Albă.

SPECIALITĂŢILE CASEI
Fondue de brânză, desigur, un fel de mâncare tradiţional elveţian (52 de lei), se poate degusta alături de un Sauvignon Blanc Vinul Cavalerului. Mai puteţi alege pfeffersteak (55 de lei), o friptură la fel de tradiţională, ori raclette (61 de lei) sau fondue bourguignonne, cu carne de vită şi şase sosuri (124 de lei, pentru două persoane). Sau, dacă doriţi ceva mai puţin sofisticat, luaţi un cordon bleu (47 de lei).

DESERT
Puteţi încheia masa fie cu un Tiramisu cu fructe de sezon (17 lei), fie cu o salată de fructe (12,5 lei) sau o cremă caramel (15,5 lei). Iar dacă doriţi să mâncaţi ca un elveţian autentic, puteţi lua un platou de brânzeturi (32 de lei) sau un fondue de ciocolată (19 lei).