Zăpezi de aproape doi metri, animale îngropate în zăpadă sau pur şi simplu moarte îngheţate. Zone din America de Nord se confruntă în această perioadă cu un ger năprasnic care a fost comparat cu condiţiile de pe Marte.
Potrivit Quartz, temperatura din Canada a coborât la un nivel mai mic decât cel de pe Marte (în timpul zilei), cu vârfuri de -42 ° C în Saskatoon, faţă de -28 ° C pe Planeta Roşie, la 27 decembrie. Astfel de comparaţii au inspirat o avalanşă de relatări pornind de la valul artic de pe continentul nord-american. Între acestea, un articol publicat de site-ul earthsky.org prezintă alte zece corpuri cereşti pe care se află zăpadă.
Furtunile de iarnă sunt un fenomen relativ obişnuit pe Terra, însă zăpada există şi pe alte corpuri cereşti, care sunt acoperite total sau parţial de zăpadă şi gheaţă de mai multe tipuri.
Marte. Polul nordic şi sudic de pe Marte au calote de gheaţă care cresc şi descresc în funcţie de anotimpuri. Aceste calote de gheaţă sunt alcătuite în principal din apă lichidă – acelaşi timp de gheaţă care există şi pe Terra. Totuşi, zăpada care cade acolo este constituită din dioxid de carbon – acelaşi ingredient folosit pentru a produce gheaţă uscată pe Pământ. Dioxidul de carbon există în atmosfera marţiană şi, atunci când îngheaţă, cade pe suprafaţa planetei sub formă de zăpadă. Mars Reconnaissance Orbiter, o sondă lansată de NASA, a realizat o serie de fotografii cu dunele de nisip din jurul polului nordic al planetei Marte. Pantele acestor dune sunt acoperite sezonier cu zăpadă de dioxid de carbon şi cu gheaţă.
Enceladus. Enceladus, una dintre lunile lui Saturn, are gheizere care ejectează în spaţiu vapori de apă. După ce ajung în spaţiu, aceştia îngheaţă şi cad pe suprafaţa satelitului sub formă de zăpadă. O parte din acea gheaţă "evadează" totuşi de pe Enceladus şi devine o parte componentă a inelelor lui Saturn. Vaporii de apă provin din oceanul cu apă caldă ce se află sub suprafaţa acoperită de gheaţă a lui Enceladus. Datorită acestor cantităţi de gheaţă şi de zăpadă, care reflectă razele Soarelui, Enceladus este unul dintre cele mai strălucitoare corpuri cereşti din Sistemul Solar.
Triton. Cea mai mare lună a lui Neptun este Triton, care are cea mai rece suprafaţă cunoscută din Sistemul Solar. Atmosfera lui Triton este alcătuită în principal din azot. Acest azot se congelează pe scoarţa satelitului, acoperindu-l cu un strat gros de gheaţă alcătuită din azot. Triton are şi gheizere, la fel ca Enceladus, însă acestea sunt mai mici şi nu ejectează în spaţiu apă, ci jeturi de azot.
Pluto. La extremitatea Sistemului Solar se află planeta pitică Pluto. În 2016, inginerii care coordonează misiunea sondei New Horizon au descoperit un lanţ muntos pe Pluto, unde munţii sunt acoperiţi cu zăpadă de metan şi gheaţă.
Io. Există câteva zeci de sateliţi care orbitează în jurul lui Jupiter, iar pe unul dintre ei, denumit Io, cad "fulgi de zăpadă" constituiţi din atomi de sulf. În 2001, sonda Galileo lansată de NASAS a detectat aceşti fulgi de zăpadă sulfuroasă deasupra polului sudic al lui Io. Sulful este ejectat în spaţiu de un vulcan aflat la suprafaţa satelitului Io. În spaţiu, sulful se răceşte foarte repede şi formează fulgi de zăpadă care cad înapoi pe suprafaţa sa.
Kepler-13Ab. Zăpada ar putea să existe la mare distanţă de Terra şi dincolo de limita Sistemului Solar. Kepler-13Ab este o planetă uriaşă şi caldă, aflată la 1.730 de ani-lumină faţă de Pământ. Este de nouă ori mai mare decât Jupiter şi orbitează foarte aproape de steaua sa. Telescopul Spaţial Hubble a detectat prezenţa oxidului de titan – un mineral folosit la fabricarea cremelor de protecţie solară – în atmosfera înaltă a acestei planete. Pe partea rece a lui Kepler-13Ab, care rămâne mereu ascunsă de steaua sa, gravitaţia puternică a planetei ar putea determina acele molecule de oxid de titan să cadă pe suprafaţa planetei şi să se depună sub formă de "zăpadă".
Europa. La fel ca Enceladus, Europa, o lună a lui Jupiter, este o altă lume îngheţată, ce conţine un ocean lichid sub un strat de gheaţă. NASA intenţionează să exploreze Europa prin intermediul unei misiuni ce urmează să fie lansată în jurul anilor 2020.
Mimas. Una dintre lunile de mici dimensiuni ale lui Saturn, Mimas, în pofida asemănării sale cu "Steaua Morţii" ("Death Star") din franciza cinematografică "Războiul Stelelor", este de fapt o sferă alcătuită aproape integral din gheaţă şi are un diametru de doar 198 de kilometri.
Luna. Sonda Lunar Reconnaissance Orbiter, lansată de NASA, este unul dintre vehiculele spaţiale construite de oameni care au detectat gheaţă în craterele umbrite aflate în apropiere de polul nordic şi cel sudic al Lunii.
Mercur. Deşi este cea mai apropiată planetă faţă de Soare din Sistemul Solar, observaţiile realizate de sonda americană Messenger au oferit dovezi care sprijină o teorie mai veche, potrivit căreia Mercur deţine din abundenţă gheaţă şi vapori de alte materii îngheţate în craterele permanent aflate în întuneric din regiunile sale polare. (Sursa: Agerpres)