Știrea că polițiștii din Dâmbovița au declarat război țăranilor care vând legume și fructe pe marginea drumurilor publice dând amenzi cu nemiluita în stânga și în dreapta este demnă de un spațiu infim în cel mai ilizibil colț al unei gazete de provincie.
Faptul că domnii din mașinile cu girofar par să-și fi amintit, temporar, că printre obligațiile lor se numără asigurarea desfășurării traficului în bune condiții și tragerea la răspundere a celor care încalcă legea nu merită timpul necesar citirii unui text. E demn de menționat însă că amenzile de 4.000 de lei aplicate contravenienților care își câștigă pâinea din cinci kilograme de roșii și 30 de cartofi vândute zilnic pe marginea drumului nu au nicio legătură cu obligațiile de mai sus prevăzute în lege, ci au fost efectul unui accident generat, se pare, de lipsa de vizibilitate dintr-o intersecție în colțul căreia tronau tarabe cu legume și fructe. Exact ca în cazul de mai sus pe șoselele din România sau pe străzile din orașe se petrec zilnic zeci de accidente care au drept cauză, pe lângă neatenția unor șoferi sau neștiința unor persoane care blochează vizibilitatea în curbe și intersecții, boala de care suferă de ani buni întreaga poliție română: Alzheimerul. Sau, mai exact, acea afecțiune a întregii bresle care îi face pe membrii săi să uite cine sunt și care le sunt obligațiile.
Credeți că polițiștii din Dâmbovița nu au trecut până la momentul fatidicului accident pe lângă acei comercianți fără să le pese de ce s-ar putea întâmpla? Au făcut-o cu siguranță de sute de ori. Dar, ca și colegii lor din București, Constanța, Cluj sau orice altă localitate din România, au „uitat” că meseria pe care și-au asumat-o și pentru care sunt plătiți din bani publici le cere să prevină cauza și abia în ultimă instanță să amendeze efectul.
Din nefericire pentru cei care, prin taxe și impozite, alimentează conturile de salarii ale instituțiilor statului, viața lor este pusă în pericol, prin indolență, chiar de cei puși să le-o protejeze. Oare domnilor comisari și chestori din birourile inspectoratelor de poliție nu li se pare ciudat că semnele de circulație au devenit simple decorațiuni stradale, parcarea în intersecții sau chiar sub indicatorul care interzice asta obiceiuri cât se poate de firești, iar conducătorii auto care circulă pe linia de tramvai sau chiar pe contrasens par să fi învățat asta chiar de la școala de șoferi? După cum se desfășoară zilnic traficul din România pare că până și în acele birouri comode a ajuns temuta boală de care vorbeam. E greu de crezut că poți trece cu atâta nonșalanță pe lângă sute de potențiale cauze ale unor accidente grave fără îți pese. Mai ales când în atribuțiile tale este prevăzut clar modul în care trebuie să îți faci meseria pe care singur ai ales-o.
Cum situația de pe șoselele românești nu devine mai bună, ci din contra, cei în sarcina cărora intră bunul mers al lucrurilor în traffic nu își pot justifica lipsa implicării decât prin indolență – caz în care ar trebui trași la răspundere de șefii lor, sau prin îmbolnăvirea de Alzheimer – maladie care atrage după sine, că ne place sau nu, concedierea. În ambele cazuri, șefii poliției române sunt direct răspunzători pentru coșmarul trăit zilnic de șoferii care le plătesc salariile. Oare le pasă?
Robert Stan, senior editor Capital