lent. A inceput prin semnarea Acordului de Asociere, in 1972. Au urmat Protocolul Vamal, in 1982, afirmarea intentiei de aderare, in 1990 si, in mai 1998, demararea negocierilor cu Uniunea Europeana. In toti acesti ani, Ciprul a trecut prin transformari profunde. Au fost afectate toate structurile economice si sociale. Sacrificiile umane si materiale sunt importante si nu iau sfarsit o data cu intrarea in Uniunea Europeana. Consideram insa ca beneficiile pe termen lung le surclaseaza.
Capital: Ce anume a determinat luarea deciziei de aderare?
Takis Hadjidemetriou: Am avut de ales intre a tine pasul cu istoria si a iesi din istorie. Extinderea Uniunii Europene face parte din procesul de globalizare. A te sustrage inseamna a fi marginalizat.
Capital: Semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeana a insemnat diminuarea protectiei producatorilor interni in fata importurilor, restrictii cantitative la export, inasprirea regimului acordarii ajutoarelor de stat. Cum face fata Ciprul presiunilor globalizarii?
Takis Hadjidemetriou: Impactul asupra economiei cipriote era predictibil. Nu am fost luati prin surprindere. Suntem in plin proces de reconstructie economica, dar si sociala. Dispar industrii importante, cum sunt cea textila, a pielariei si incaltamintei. Suntem nevoiti sa reducem populatia ocupata in agricultura, reorientand-o catre servicii. In mare parte am reusit. Serviciile aduc la ora actuala 70% din venitul national. Apoi, estimarile noastre arata ca circa 3.000 de familii vor avea de suferit prin disparitia in urmatorii ani a profesiei de comisionar, larg raspandita in Cipru. Este o problema, nu fara iesire, dar este o problema.
Capital: Comparandu-va cu celelalte state candidate, cat de dificile au fost negocierile de aderare?
Takis Hadjidemetriou: Cipru nu este o tara mare, nu a avut o industrie puternica si nici un procent atat de mare din populatie antrenat in agricultura, ca Polonia sau Ungaria. Cutremurul din economia cipriota este de o intensitate mai mica decat cel din alte economii.