Pentru ministrul finanţelor, Florin Georgescu, sursa problemei nu se află în ograda instituţiei pe care o conduce sau a Guvernului din care face parte. De vină sunt contribuabilii, care au îndrăznit să raporteze pierderi, să înregistreze cheltuieli prea mari sau datorii către acţionari şi asociaţi şi nu şi-au îndeplinit principala „menire a existenţei“ – plata taxelor. În viziunea economică a şefului Finanţelor, oricât de mult le-ai mări povara – fiscală şi birocratică – indivizii şi firmele vor continua să zburde pe pajiștea profitului şi nu vor încerca să se scuture deloc de o parte din greutăţile adăugate de stat. Cât de gravă este situaţia bugetului public putem doar bănui, dacă FMI a ajuns să sugereze majorarea impozitului pe venit de la 16% la 18%, creşterea TVA cu un procent şi mărirea contribuţiilor sociale de sănătate cu peste trei puncte procentuale. Aceasta, în condiţiile în care cu doar câteva luni în urmă reprezentanţii săi afirmau că în zona contribuţiilor sociale ar putea fi luate în calcul reduceri pentru a uşura povara angajatorilor şi pentru a stimula munca.

Propunerea unor astfel de soluţii, care ar da lovitura de graţie mediului de afaceri, deja trimis în corzi de majorarea anterioară a TVA, arată cel puţin un început de panică la Fondul Monetar. Acesta trebuie să îşi recupereze cu orice preţ sumele împrumutate României, chiar cu riscul de a omorî şi vaca bună de muls a bugetului de stat. „Deşi majorarea acestora ar putea avea un impact asupra gradului de conformare la plată, adică ar putea încuraja munca la negru, acest lucru nu trebuie să constituie o preocupare de-a lungul orizontului de timp avut în discuţie“, se arată, cinic, în raportul FMI. Niciun cuvânt despre riscul creşterii şomajului, în condiţiile în care angajatorii vor suporta costuri suplimentare, sau despre riscul reintrării în recesiune chiar sub impactul acestor „soluţii“ miraculoase.

Dacă mai era nevoie, raportul a arătat încă o dată că, pentru FMI, „client“ împrumutat este statul, sănătatea financiară a aparatului acestuia contând mai mult decât bunăstarea cetăţenilor. Cei din urmă vor fi întotdeauna buni de plată atunci când politicile publice iresponsabile destabilizează sistemul. Autorii dezastrului, cei care au risipit banii publici, vor primi cel mult avertismente timide din partea Consiliului Fiscal. Care vor fi ignorate graţios, aşa cum s-a întâmplat şi cu opinia transmisă recent despre noua propunere de rectificare a bugetului, în care Consiliul a avertizat Ministerul că supraevaluează veniturile de la UE şi că exagerează cu derogările de la propriile reguli, incapabil să ţină în frâu cheltuielile.

Oana Osman este redactor-şef al revistei Capital