Se spune că strămoșii noștri puteau depista alimentele cu potențial toxic datorită abilității de a simți gustul amar. Cu timpul, au descoperit că nu tot ce-i amar este neapărat și dăunător și au început să îmblânzească amarul în folosul lor. Bitterurile sunt tincturi concentrate sau infuzii în care au fost combinate tot felul de condimente precum cardamonul, anasonul sau coaja de portocală uscată, ale căror arome se exprimă plenar în combinație cu alcoolul și ierburi precum gențiana, păpădia sau pelinul, ce au reale proprietăți medicinale. Au apărut în secolul al XVII-lea și erau vândute de farmaciști, mai mult sau mai puțin calificați, ca remedii pentru probleme comune de circulație sau digestie.
Această specie de băuturi cuprinde fie lichiorurile digestive care sunt ceva mai fructate și mai prietenoase la gust și cele cu gust amar de medicament, în care preponderente sunt ierburile de leac și pe care le găsești îndeobște în fiole mici, mai degrabă în farmacii.
Probabil cel mai cunoscut ­bitter din lume este Campari. Mulți îl consideră lichior, însă producătorii săi insistă să-l numească bitter. Iar această precizare ține probabil de gustul său, care este într-adevăr amar, datorită chininei și pelinului din compoziție. Rețeta sa conține, pe lângă cele două ingrediente, alte 66 de plante diferite, rădăcini, coji, condimente și scoarță de copac, puse toate în alcool cu apă la infuzat. Campari se bea îndeobște la aperitiv pentru că plantele amare din compoziția sa stimulează digestia. Însă italienii au și alte bitteruri pe care le numesc generic amaro și le beau mai degrabă la sfârșitul mesei, pentru proprietățile lor carminative. Digestivele tradiționale pe care le găsești în Italia sunt fie mai blânde la gust, precum Amaro Averna sau Zedda Piras, fie cu gust pronunțat amar, cum este Fernet Branca, ­Cynar sau China.
Bitterurile foarte amare, care au mai mult de 30 de ierburi și condimente în compoziția lor, sunt folosite adesea în combinații cu alte băuturi. De altfel, când au început să fie folosite de către barmani, bitterurile erau percepute ca sarea și piperul pe care le adaugi la sfârșit în mâncare. Scopul lor evident era să condimenteze băutura și să potențeze aromele ingredientelor. N-au avut prea mare succes de la început, însă astăzi au devenit un ingredient la modă, sunt o prezență constantă în orice bar respectabil, iar mixologii pasionați obișnuiesc chiar să și le producă singuri, după rețete perfectate în timp. Pentru cocktailurile făcute cu băuturi spirtoase maturate (whisky sau brandy) sau care conțin vermuturi dulci, sunt folosite de obicei bitteruri cu arome complementare, care nu slăbesc buchetul băuturilor de bază. Adăugând câțiva stropi de Angostura sau Underberg într-un Manhattan sau un Old Fashioned, nu faci decât să legi aromele la un loc și să le potențezi natural. 
Un succes foarte mare are în ultimul deceniu Jagermeister, un bitter cu concentrație alcoolică mare, care se bea foarte rece în shoturi și care, din 2000 încoace, se află constant pe lista celor mai bine vândute mărci de spirtoase din Europa. Cu mare priză mai ales la tineri, „Jager“ și-a construit reputația de sponsor oficial al marilor festivaluri rock, unde shoturile de bitter sunt cel mai rapid mod în care poți să te binedispui. Însă, în același timp, el este folosit tot mai des în cocktailuri, unde nu mai are doar rolul de condiment, ci a devenit băutură de bază.
Vinuri bune și băuturi fine, sfaturi utile și rețete de cocktailuri puteți găsi pe www. theliquorstore.ro. Căutați-ne și pe pagina noastră de facebook: Theliquorstore.