Așadar, Uniunea Europeană a început să acorde o atenție mai mare zonei, chiar dacă nu la nivelul de preocupare al Statelor Unite. Din anii 1990, NATO a dezvoltat o rețea de Ambasade Punct de Contact (CPE) pentru a sprijini relațiile cu partenerii săi la nivel global prin activități de diplomație publică în țările partenere. Acum și România se implică în „dipomația NATO”.

Rolul și atribuțiile CPE

CPE-urile sunt un instrument valoros care contribuie la eforturile de comunicare și implicare ale NATO în rândul publicului local. În fiecare țară parteneră, o ambasadă a unuia sau mai multor state membre NATO servește ca punct de contact pentru diseminarea informațiilor despre rolul și politicile Alianței.

Pe lângă rolul de diplomație publică, mandatul CPE include sprijinul – dacă este necesar – pentru implementarea altor activități convenite cu partenerii.

Deși o CPE nu este o misiune diplomatică NATO în țara gazdă, aceasta joacă un rol esențial de legătură între NATO și statul partener. Astfel, ajută la identificarea actorilor din societatea civilă, a jurnaliștilor și a liderilor comunității și la identificarea oportunităților de comunicare în țară.

Subminarea NATO în vizor

Printre principalele activități de monitorizare se numără identificarea și raportarea narațiunilor care  vizează subminarea NATO. Dar și a parteneriatului său cu țara gazdă. Astfel, se vine în sprijinul eforturilor Alianței în combaterea amenințărilor informaționale. Acum și România va sprijini acest efort.

În plus, o CPE poate oferi sprijin logistic, consultanță politică și informări despre evoluțiile din țara gazdă în pregătirea vizitelor Secretarului General, ale personalului internațional NATO și ale forțelor NATO. De asemenea, colaborează constant cu ambasadele altor state membre NATO pentru a coordona agenda NATO și pentru a le implica în activități sau evenimente NATO.

Aliat de oțel

Japonia este, de fapt, cel mai vechi partener non-european al NATO. Cu toate acestea, dincolo de schimburi și dialoguri, cooperarea practică datează doar din perioada de după atacurile din 11 septembrie, odată cu sprijinul non-combat oferit de Japonia pentru operațiunile aliate din Irak și Afganistan. În anii următori, cele două părți au căutat să-și consolideze relația. De exemplu, în 2010, au semnat un acord privind securitatea informațiilor și materialelor.

Patru ani mai târziu, au semnat Programul Individual de Parteneriat și Cooperare. Printre altele, acesta a stabilit un angajament de promovare a cooperării practice în nouă domenii specifice. Parte sunt apărarea cibernetică, asistența umanitară și răspunsul la dezastre și combaterea terorismului.

În urma acestui acord, Forțele de Autoapărare ale Japoniei au început să desfășoare exerciții comune cu omologii europeni. Cea mai consistentă – Ocean Shield, a avut misiunea de combatere a pirateriei din Golful Aden.

Cel mai recent, în 2023, cele două părți și-au stabilit direcția viitoarei cooperări prin Programul de Parteneriat Personalizat. Acesta urmărește să îmbunătățească colaborarea în 16 domenii. Inclusiv apărarea cibernetică, comunicațiile strategice, tehnologiile emergente și perturbatoare, precum și securitatea spațială.

Atribuirea statutului de CPE

Statele membre NATO își oferă voluntar ambasadele din țările partenere. Asta, pentru o perioadă de doi ani, cu posibilitatea de prelungire până la patru ani. Decizia finală privind desemnarea CPE-urilor este luată prin consens în Consiliul Nord-Atlantic, principalul organ decizional politic al NATO.

Odată la doi ani, la începutul unui nou ciclu CPE, Divizia de Diplomație Publică NATO invită reprezentanții tuturor CPE-urilor la sediul NATO pentru o conferință de orientare. Cea mai recentă conferință a avut loc pe 20-21 ianuarie 2025, și România a participat.