Ambasada SUA oferă o primă reacție referitoare la subiectul SIIJ. Însărcinatul de afaceri al ambasadei SUA la Bucureşti, David Munizcă este de părere că în urma deciziei Curţii de Justiţie a UE privind Secţia specială şi legile Justiţiei, este treaba Parlamentului României să ia decizii.

De mențonat este faptul că, reacția ambasadei vine în contextul cercetării disciplinare împotriva judecătorului de la Piteşti care a decis să „desfiinţeze” SIIJ în considerarea hotărârii recente a CJUE.

Totodată, sursa citată precizează că Ambasada SUA a fost foarte vocală pe acest subiect, însă susține că decizia stă în mâinile Parlamentului și a Guvernului.

“Noi am fost vocali pe subiectul SIIJ. Am văzut decizia CJUE şi a altor instituţii din Europa. Cred că problema se va rezolva, dar este treaba Guvernului şi a Parlamentului să decidă”, a declarat luni însărcinatul de afaceri al ambasadei SUA la Bucureşti, David Muniz.

Declarațiile acestuia au fost făcute la Snagov, după un eveniment privind formarea procurorilor şi a poliţiştilor în combaterea traficului de persoane organizat de International Justice Mission.

CCR a decis că SIIJ funcționează constituțional

Mai exact, poziţia reprezentantului SUA este atât în acord cu hotărârea CJUE, cât şi cu decizia CCR prin care s-a stabilit cadrul de aplicare internă a hotărârii CJUE, cu accent pe responsabilitatea care revine Guvernului şi Parlamentului să coopereze loial cu UE şi să ţină cont de recomandările MCV, nu instanţelor de judecată.

Amintim faptul că, marți, 8 iunie, Curtea Constituţional a decis că Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) funcţionează constituţional în raport cu hotărârea recentă a CJUE pe tema MCV, iar instanţele naţionale nu pot înlătura normele constituţionale în aplicarea principiului supremaţiei dreptului european.

„Din perspectiva controlului de constituționalitate, Hotărârea C.J.U.E. nu aduce elemente de noutate nici cu privire la efectele juridice pe care le produc Decizia 2006/928 și rapoartele M.C.V. întocmite de Comisie pe baza acesteia, stabilind, așa cum o făcuse în prealabil și instanța constituțională română, caracterul obligatoriu al Deciziei 2006/928 și caracterul de recomandare al rapoartelor M.C.V., și nici cu privire la conținutul Deciziei 2006/928, stabilind că România are sarcina de a colabora cu bună-credință cu Comisia Europeană ”pentru a surmonta […] dificultățile întâmpinate cu privire la realizarea obiectivelor de referință menționate”.

Prin urmare, Curtea și-a menținut jurisprudența anterioară și a constatat că singurul act care, în virtutea caracterului său obligatoriu, ar fi putut constitui normă interpusă controlului de constituționalitate realizat prin raportare la art.148 din Constituție – Decizia 2006/928 -, prin dispozițiile și obiectivele pe care le impune, nu are relevanță constituțională, întrucât nu complinește o lacună a Legii fundamentale și nici nu stabilește un standard mai ridicat de protecție decât normele constituționale în vigoare”, preciza Curtea.