Ambasadorul Marii Britanii la Budapesta, Iain Lindsay, se va retrage, după patruzeci de ani, din serviciul diplomatic. Diplomatul scoțian cunoaște foarte bine cultura maghiară și a învățat și limba maghiară, a recitat chiar și versurile lui Petőfi, Radnóti și Attila József în cadrul înregistrărilor sale video foarte populare. Pe Iain Lindsay l-am întrebat despre evoluția relațiilor bilaterale și despre viitoarele perspective ale țării, titrează Magyar Hirlap.

Reporter: Brexitul, respectiv ieșirea britanicilor din UE v-au determinat timpul serviciului dumneavoastră. Ce efect a avut acest eveniment asupra relațiilor bilaterale?

Iain Lindsay: Acest eveniment nu a avut un impact atât de negativ asupra relațiilor bilaterale, înțelegând aici cooperarea economică, politică și în domeniul apărării, ba mai mult, aceste relații au devenit și mai puternice. Știu că ieșirea noastră din UE a fost un lucru negativ pentru Ungaria, deoarece Marea Britanie a fost un partener important pentru Ungaria în cadrul Uniunii Europene și pentru țările din regiune. Este important să subliniem că – așa cum au spus și Viktor Orbán și Péter Szijjártó – mulți regretă Brexitul, dar respectă decizia suverană a britanicilor. Sunt foarte recunoscător pentru această abordare constructivă și pentru sprijin.

Reporter: Relațiile economice nu au avut de suferit?

Iain Lindsay: Azi, Marea Britanie este cel mai mare partener din afara UE al Ungariei. Consider că este foarte importantă poziția ambasadorului Ungariei la Londra, Ferenc Kumin, care a afirmat că accentul trebuie pus în ambele țări pe relații economice și pe sprijinirea investițiilor. Acestea sunt importante pentru firmele din Ungaria, deoarece Londra ar putea însemna pentru ele o poartă către prezența globală. Și Ungaria este o destinație excepțională pentru investiții. Nici în acest domeniu Brexitul nu a avut niciun efect negativ.

Reporter: Există, eventual, o schimbare pozitivă?

Iain Lindsay: Am reușit să conferim un conținut și mai bogat relațiilor de apărare, și sunt bune și relațiile economice. Toate firmele britanice cu care am stat de vorbă în acest an mi-au spus că se simt bine în Ungaria. Și relațiile interumane sunt foarte bune, niciodată nu au trăit așa de mulți cetățeni ungari în Marea Britanie și niciodată nu au venit așa de mulți britanici în Ungaria ca acum.

Reporter: Care este situația relațiilor politice în acest context schimbat?

Iain Lindsay: În ceea ce privește relațiile politice, desigur miniștrii nu se mai întâlnesc atât de des decât altădată, când s-au întâlnit lunar cu ocazia consultărilor de la Bruxelles. Trebuie să găsim calea pentru a schimba această situație. Am avut în plan pentru organizarea unei întâlniri bilaterale la nivel înalt, dar din cauza epidemiei de coronavirus nu a putut să aibă loc. Consolidarea relațiilor politice în nou situație va fi o sarcină importantă a succesorului meu. Un domeniu important al relațiilor de cooperare ar putea reprezenta energia verde și dezvoltarea sustenabilă.

Reporter: Noi în Ungaria înțelegem cauzele care au condus la Brexit. Oare și liderii Uniunii Europene au tras concluziile corespunzătoare?

Iain Lindsay: În perioada 2010-2015, Ungaria făcea parte din acele puține țări care au susținut poziția britanică în problemele UE. Noi am pledat pentru reformarea Uniunii Europene, pentru acordarea mai multor competențe națiunilor și mai puține Bruxelles-ului. Am observat că nu putem obține ceea ce vrem noi în cadrul Uniunii Europene și de aceea am ieșit din UE. Ungaria a adoptat o poziție înțelegătoare față de decizia noastră. În lunile care au urmat după Brexit Viktor Orbán a vorbit în Parlamentul ungar exact despre faptul că UE trebuie să ia în seamă Brexitul și trebuie să învețe lecția. Nu știu în ce măsură a reușit. Noi am reușit să încheiem un acord bun cu privire la condițiilor ieșirii Marii Britanii din UE, însă până am ajuns aici premierul Boris Johnson a avut sentimentul de multe ori că oficialii UE vor să îi sancționeze pe britanici. Acum este vorba deja despre relațiile viitoare și am făcut progrese în acest sens, dar potrivit negociatorului șef al Marii Britanii, David Frost, sunt mai multe domenii în care UE încă nu a reușit să accepte că noi suntem o țară suverană și independentă. Nu am plecat din Europa, ci din Uniunea Europeană. Identitatea europeană nu este determinată de UE. Suntem în continuare o putere determinantă în Europa, numai că nu suntem stat membru al UE.

Reporter: Ce fel de acord ar fi avantajos pentru Marea Britanie?

Iain Lindsay: Nu dorim un acord special, personalizat, ci vrem un acord similar pe care UE l-a încheiat cu Canada. Potrivit poziției UE, dimensiunea economiei noastre și apropierea noastră geografică ar impune un acord special, însă noi considerăm că acesta nu este un punct de vedere. Ucraina, Elveția și Norvegia au încheiat un acord special, deoarece vor să fie aproape de piața unitară – în schimb noi nu vrem. Mă bucur foarte mult că putem fi o națiune independentă. Cu siguranță că unii din liderii UE cred că noi am comis o greșeală strategică fundamentală și că problemele Marii Britanii nu mai au nici un impact asupra lor. La negocierile care au avut loc despre următorul buget multianual al UE și despre fondul pentru atenuarea efectelor epidemiei de coronavirus am văzut că și liderii țărilor membre ale UE nu reușesc să se înțeleagă în totdeauna unii cu alții în chestiunea privind viitorul Uniunii Europene, ceea ce numai este problema noastră.

Reporter: Boris Johnson nu prea a regretat că nu a putut participa la ultimul summit al UE care s-a prelungit cinci zile.

Iain Lindsay: Așa este. Dacă vrem să înțelegem situația, este suficient dacă ne aducem aminte de criza de migrație din 2015. Uniunea Europeană este atât de puternică cât o verigă, precum și spațiul Schengen. De aceea este nevoie de cinci zile pentru a ajunge la o înțelegere în privința unui lucru.

Reporter: Cum se vor schimba regulile privind imigrarea în Marea Britanie?

Iain Lindsay: Trebuie să creăm, negreșit, un nou sistem de imigrare, deoarece odată cu expirarea perioadei de tranziție se va sfârși și cu mobilitatea liberă a forței de muncă. După 1 ianuarie 2021 cetățenii UE nu vor mai putea muncii liber în Marea Britanie așa cum au făcut-o până acum: timp de 90 de zile vor putea sta în țară, însă angajarea este o altă chestiune. Unul din motivele Brexitului a fost tocmai imigrația nelimitată a forței de muncă din UE. Până în 2050 Marea Britanie va avea cea mai mare populație din Europa, însă pe o suprafață relativ mică. Marea Britanie este o destinație preferată, mulți o consideră drept țara posibilităților. Londra este un adevărat creuzet cultural. Noul sistem al Guvernului britanic se bazează pe puncte, pe lângă cunoașterea limbii engleze se iau în calcul și studiile și capacitățile persoanei respective. Nu putem să închidem, pur și simplu, ușa, economia noastră are nevoie de imigranți. Australia și Canada, de exemplu, au un sistem de imigrare foarte sever, în schimb noi nu am putut controla o mare parte a migrației din cauza liberei circulații a forței de muncă. Oamenii vor să vină în Marea Britanie din toate colțurile lumii. Din anumite puncte de vedere suntem victima propriului nostru succes, însă nu putem să îi primim pe toți.

Reporter: Dacă Londra este un creuzet cultural, iar economia britanică are nevoie de imigranți, de ce a fost această chestiune, totuși, decisivă în privința referendumului privind Brexitul?

Iain Lindsay: Marile orașe, cum ar fi Glasgow, Bristol, Birmingham, Manchester, sunt obișnuite cu migrația, aici oamenii au venit în mai multe valuri începând din anii 1950 și până în 1990, mai ales din teritoriile care au aparținut Imperiului Britanic. Libera circulație a forței de muncă a contribuit la schimbarea situației, mai ales atunci când aceasta s-a extins și asupra Europei Centrale și de Est. Marea Britanie a devenit ținta numărul unu în Uniunea Europeană – azi, de exemplu, trăiesc în țară un milion de cetățeni polonezi și o jumătate de milion de cetățeni români. Mulți dintre ei nu au mers în marile orașe, ci în provincie, unde oamenii nu erau obișnuiți cu imigranți, nici școala, nici sistemul medical nu erau pregătite pentru a îi primi. Să luăm drept exemplu orașul Boston din estul Angliei, unde procentul imigranților a crescut masiv în ultimii 20 de ani, aproximativ de la 1% la 20%. Nu este surprinzător că oamenii aici au votat într-un număr mare pentru ieșirea Marii Britanii din UE. Desigur, ieșirea Marii Britanii din UE nu are legătură doar cu migrația, ci și cu politica comună agrară a UE.

Reporter: Ce răspuns veți da la migrația ilegală?

Iain Lindsay: Migrația este o afacere imensă. Traficanții de persoane câștigă foarte mult din exploatarea omului. Traficanții de persoane sunt o adevărată catastrofă. Ei exploatează dorința oamenilor de a ajunge din sărăcie într-o condiție de viață mai bună, din sud spre nord, din est spre vest. Circulația este cu un singur sens. Din Europa nu migrează sute de mii sau sute de milioane spre sud sau spre est. Trebuie să gestionăm neapărat această situație. Trebuie să cooperăm, de exemplu, cu Turcia, deoarece această țară este poarta pentru cei care vin din Orientul Mijlociu și din Asia de Sud-Est, iar Marea Mediterană subsahariană reprezintă o poartă privind din Africa. Potrivit poziției Marii Britanii, criza de migrație, la care am fost martori în 2015, este doar simptomul sărăciei, violenței și conflictelor cu care se confruntă regiunea subsahariană și Orientul Mijlociu. Problemele trebuie să fie gestionate la sursă, de aceea este atât de mare bugetul nostru pentru dezvoltare pentru că este important ca ajutorul să fie dus acolo unde este necazul. Cu aceasta este de acord și Guvernul ungar.

Reporter: Ați avut un mic rol și ați apărut într-un spectacol muzical, Pukás-musical. Cum ați avut această posibilitate?

Iain Lindsay: M-a invitat producătorul musical-ului, László Szabó, cu care m-am întâlnit anul trecut cu prilejul organizării unui eveniment sportiv în memoria lui Ernő Egri-Erbstein, la care a participat și cea mai veche echipă de amatori de fotbal, care există și azi în Marea Britanie, echipa Corinthian-Casuals. Sunt un fan al fotbalului, în ultimii ani am cunoscut multe persoane din viața sportivă ungară. În cadrul spectacolului Puskás-musical am interpretat rolul unui funcționar britanic, care înainte de meciul din 1953 intră în vestiarul jucătorilor ungari și îi atenționează pe aceștia că peste cinci minute începe competiția secolului. M-am bucurat foarte mult pentru această posibilitate, a fost o onoare pentru mine. Puskás este cel mai mare fotbalist pe care l-a văzut vreodată lumea.

Reporter: Ce veți face în viitor, după Budapesta?

Iain Lindsay: În primul rând mă voi întoarce la Londra pentru câteva luni, după care cred că voi lucra din nou în regiunea din Golful Persic, dar nu în calitate de diplomat. În septembrie se vor împlinii 40 de ani de când am început cariera diplomatică. Acum caut o nouă provocare și îmi place mult această regiune. Nu voi întrerupe relația cu Ungaria, dar cred că este mai bine dacă în relațiile bilaterale voi face câțiva pași înapoi pentru câțiva ani, după care sper că voi putea participa, ca persoană fizică, în procesul de consolidare a relațiilor ungaro-britanice. Îmi place de Ungaria, de cetățenii ungari, de cultura și limba maghiară.