„Girofarele“ private vor să facă parte din sistemul național de urgență, însă acum sunt trase pe dreapta. Reforma sănătății le-ar deschide o portiţă, însă cu ce preț?
Cum ar fi dacă apelul la 112 v-ar aduce o ambulanță privată în loc de una din sistemul de stat, ambele gratuite? În ajunul noului proiect de lege a sănătății, întrebarea promite să stârnească aceleași controverse ca la începutul anului, când Raed Arafat şi-a dat demisia, acuzând distrugerea sistemului național de urgență, prin privatizare. Operatorii privați așteaptă nerăbdători noua lege, care le-ar putea aduce o „felie“ mai mare din fondul de 600 de milioane de lei administrat de CNAS și parteneriate mai consistente cu asigurătorii privați, pentru a avea acces la mai mulţi clienţi. Aceasta ar fi miza, însă mai există temerea că o putere sporită a privaților ar putea să destabilizeze sistemul.
O resursă irosită?
În prezent, dacă sunați la 112 pentru o urgență, dispecerul vă va trimite o ambulanță de stat. Pentru cele private, care se plătesc integral, trebuie să sunaţi direct la dispeceratul lor. Lucrurile stau aşa pentru că ambulanțele private au voie să primească și să deconteze de la stat doar urgențele minore, nu și pe cele majore, de cod roşu. „Noua lege a sănătăţii ne-ar putea da dreptul de a fi solicitaţi prin dispeceratul 112“, spune directorul ambulanţelor Nei Medica, Cătălin Stănescu. Chiar și în cazul consultațiilor de urgență la domiciliu, dispecerul de stat trimite o ambulanță privată doar dacă nu are resurse proprii. Urmarea? Din bugetul de 600 de milioane de lei destinat sistemului de urgență, privații iau circa 3%, restul revenind serviciului național de ambulanță și SMURD-ului. Întrucât urgențele majore nu sunt decontate de CNAS pentru actorii privați, aceștia trebuie să le facă contra cost, ceea ce îi transformă automat într-o concurență aproape invizibilă pentru sistemul național de urgență. „Nu există decât un tip de contract decontat, de consultaţii de urgență la domiciliu, care reprezintă 3%-5% din încasările noastre“, spune Eduard Sersea, director general al Ambulanţei BGS și vicepreşedinte al Asociaţiei Ambulanţelor Private din România. Potrivit lui, în ţara noastră există 40 de firme de medicină de urgență, cu câte zece ambulanțe, care sunt pregătite să asigure urgențele majore în același ritm cu serviciul public.
Cei din sistemul de stat se îndoiesc de capacitatea acestora de intervenţie şi spun că ar urmări doar profitul: „Privații ar veni pe aceiași bani puţini, ai CNAS, şi ar întinde bugetul la maximum“, explică Cristian Grasu, directorul Serviciului de Ambulanță București și Ilfov. De cealaltă parte, operatorii privați susțin că fondul este suficient și pentru ei, care reprezintă doar 10% din totalul sistemului național de urgență. „În loc să cumpere mereu noi ambulanțe, ale căror servicii oricum le decontează, ministerul ar putea folosi resursele noastre“, spune şeful ambulanţei BGS. Operatorii privaţi spun că au pierderi pe serviciile de urgenţă, pe care le acoperă din încasările de pe alte segmente, cum ar fi paza sau alte servicii medicale. Noua lege ar putea limita semnificativ aceste pierderi: „ambulanţele private ar putea beneficia din plin de o lege nouă a asigurărilor“, crede Parmena Răduţ, manager servicii medicale Eureko. Potrivit operatorilor, ar fi un efect benefic în lanţ, pentru toţi actorii medicali privaţi. „Avem contracte cu asigurătorii privați, însă dacă ei și-ar lărgi baza de clienţi, și nouă ne-ar crește afacerile“, spune Dorin Bucur, șef serviciu ambulanță privată Scorseze.
Chiar dacă Bucureştiul concentrează cele mai multe astfel de firme, potenţialul real este în provincie, unde există câte un singur operator care deserveşte câte un judeţ întreg, cum este cazul Mediurg, în Prahova. Aici, ei sunt solicitaţi mai mult pentru transportul de pacienţi în zone greu accesibile, urgenţele majore fiind foarte rare.
200 de lei costă, în medie, să chemi o ambulanţă privată, iar transportul între
localităţi costă circa 7 lei/km