Cazul șoferului român exclus pe viață din traficul elvețian ridică semne de întrebare în România
Într-un context european tot mai atent la siguranța rutieră, Elveția se distinge din nou printr-o decizie judiciară extrem de severă: un cetățean român în vârstă de 34 de ani a fost sancționat nu doar cu amendă și suspendarea permisului, ci și cu interdicția permanentă de a mai conduce pe teritoriul elvețian. Cazul a fost adus în atenția publicului de expertul în conducere defensivă Titi Aur, în cadrul emisiunii DC Conducem, oferind o radiografie crudă a contrastului dintre legislația românească și cea elvețiană.
Românul surprins circulând cu 144 km/h într-o zonă limitată la 80
Incidentul a avut loc pe o autostradă elvețiană, unde, din cauza lucrărilor, fusese impusă o limitare temporară de viteză la 80 km/h. Românul a fost surprins circulând cu 144 km/h – o depășire cu 64 km/h peste limita impusă, care, în ochii autorităților elvețiene, nu mai este o simplă abatere, ci un act de pericol public.
„Ce trebuie noi să înțelegem este că legea este lege. În cazul nostru, condusul este interzis dacă ai consumat chiar și un singur pahar sau strop de alcool. Legea consideră că reflexele și capacitatea de a reacționa sunt afectate în acest caz, deși poate mulți oameni spun și simt că un singur pahar nu îi poate influența. Dacă vrei să conduci după ce ai băut, poți să mergi să o faci în țările care îți permit acest lucru. Sunt țări care te lasă să folosești mașina dacă ești până într-o anumită cantitate. Legea trebuie respectată.
Mergi în Elveția să conduci. Știți ce a pățit un român săptămâna trecută în Elveția? Un român de 34 de ani circula pe o autostradă. Deși în mod normal ai o limită de viteză de 120 km/h, era o restricție pusă de 80 km/h pentru că erau niște lucrări. El a mers cu 144 km/h. Nu a depășit foarte mult față de viteza de autostradă, dar a depășit cu 64 km/h față de restricția impusă. Pe lângă proces, amendă și ridicare a permisului, i s-a interzis pe viață să mai conducă pe drumurile din Elveția. De ce? Foarte simplu. Motivația judecătorului a fost că ‘ți-ai pus viața în pericol și ai pus-o și pe a altora. Nu avem nevoie de tine pe drumurile din Elveția!’ Deci are interdicție pe viață.
Titi Aur: Elvețienii nu se joacă
Nu știu dacă locuia în Elveția sau era doar în vizită, dar ce este cert este că el nu mai are voie să conducă acolo. Deci, elvețienii nu se joacă.
La noi, dacă te prinde cu viteza aia, spun ‘ai depășit cu 24 km/h sau cu 64 km/h, deci îți dau o amendă și îți iau permisul. Apoi, în maximum 3 luni o să te întorci pe drumuri să faci aceleași lucruri’. Acolo nu se joacă. Au niște reguli foarte clare și reușesc să țină totul sub control prin educație, dar și prin sancțiuni clare și drastice. Pentru ei nu este o exagerare. Înțeleg clar implicațiile.
În România, dacă ar fi să-i interzică unuia pe viață, ar lua foc toate asociațiile, toate ONG-urile, toate grupurile de acțiuni; ar spune ‘cum domne să-i interzici pe viață? E prea mult. E prea de tot. Dar ce a făcut?’ Păi n-a făcut, dar putea să facă. Nu conștientizează toate implicațiile și urmările, atât pentru propria viață, cât și pentru viața celorlalți. Sunt lucruri pe care nu ai voie să le ignori și mai apoi să le micșorezi din importanță indirect, prin pedepse fără impact semnificativ”, afirmă expertul.
Aur atrage atenția asupra unei diferențe culturale profunde: în timp ce în România sancțiunile sunt adesea percepute ca pedepse administrative reversibile, în Elveția ele sunt expresia unei politici de prevenție, menită să descurajeze ferm orice comportament care pune în pericol vieți omenești.
România, între mentalitatea indulgentă și nevoia de reformă
Cazul ridică întrebări incomode despre eficiența sistemului românesc de sancțiuni. În România, legislația rutieră este adesea privită cu o doză de relativism, în care circumstanțele atenuante sau toleranța față de „greșeli omenești” reduc din forța sancțiunii. Această abordare riscă să diminueze sentimentul de responsabilitate individuală și colectivă în trafic.
Departe de a fi doar o chestiune de sancțiuni, diferențele dintre România și Elveția țin și de modul în care este construită cultura rutieră. În Elveția, educația începe devreme și este însoțită de campanii coerente și continue care accentuează responsabilitatea personală și consecințele gesturilor necugetate. Legea este percepută nu ca o barieră arbitrară, ci ca o garanție a ordinii și siguranței publice.
Cazul șoferului român interzis pe viață de pe drumurile elvețiene pune în lumină nu doar diferențele legislative, ci și o distanță ideologică între două moduri de a înțelege relația dintre individ și stat. În timp ce Elveția alege să privilegieze siguranța colectivă, România rămâne adesea captivă unei mentalități în care libertatea individuală pare să aibă întâietate – chiar și atunci când aceasta devine un risc public.
