Amenințarea uriașă reprezentată de rachetele balistice ale Phenianului nu e ignorată nicio clipă de Seul. Orașul cu o populație de aproape 10 milioane de oameni poate fi lovit oricând de armele regimului nord-coreean.
Seulul trebuie să facă față unui program neobișnuit de planificare urbană pentru o imensă metropolă modernă, arată o analiză NationalInterest.
Nordul capitalei se află la mai puțin de 48 km de granița Coreei de Nord, în raza de acțiune a sutelor de piese de artilerie inamice. Și pe care Phenianul a amenințat că o va transforma într-o „mare de foc”. Planificatorii urbani au construit zeci de kilometri pătrați de adăposturi pentru bombe în capitala Coreei de Sud, ca măsură de precauție.
Cu toate acestea, un număr mic de sisteme de artilerie nord-coreene au o rază lungă de acțiune pentru a amenința Seulul de peste Zona Demilitarizată. Este vorba de cele 500 de arme autopropulsate Koksan de 170 de mm. Sistemul testat în luptă poate arunca obuze către ținte până la 59 km distanță când se utilizează proiectile asistate de rachete.
Koksan este o revenire la o clasă de arme enorme cu rază lungă de acțiune care a proliferat în prima jumătate a sec. XX, cu misiunea de a lovi fortificații și ținte în spatele liniei frontului.
În anii 50, aceste arme grele au fost desfășurate din ce în ce mai mult pe tancuri autopropulsate ușor blindate și, de asemenea, au dobândit rolul de a trage muniții nucleare tactice. Cu toate acestea, sisteme americane precum M107 de 175 de mm și M110 de 203 de mm au fost scoase din funcțiune.
Terenul montan aburpt din Peninsula Coreeană și natura fortificată a Zonei Demilitarizate favorizează utilizarea artileriei. De altfel, artileria autopropulsată americană a jucat un rol major în timpul războiului coreean în respingerea atacurilor nord-coreene și chineze.
Numele „Koksan” are o origine misterioasă. Se pare că provine de la orașul nord-coreean, unde a fost văzut prima dată de serviciile de informații străine, în 1978. Majoritatea armelor indigene nord-coreene sunt derivate ale modelelor sovietice, dar Uniunea Sovietică nu a dezvoltat niciodată o armă de 170 mm.
Koksan are o un întreg istoric al atacurilor strategice, după ce, în 1987, Coreea de Nord a vândut Iranului câteva dintre ele în timpul războiului Iran-Irak. Kosan apare și azi la paradele militare organizate de Teheran.
În 2012, Institutul Nautilus a publicat un studiu detaliat, susținând că amenințarea reprezentată de Koksan și lansatoarele de rachete multiple de 240 mm cu rază lungă de acțiune este exagerată. O analiză NI arată că Koksan ar trebui să fie desfășurat pe o întindere foarte îngustă de lângă DMZ pentru a atinge nord-vestul Seulului. Bateriile care atacă ar fi imediat supuse imediat atacurilor aeriene și la sol. În plus, greu de imaginat că armata nord-coreeană ar concentra puterea de foc asupra țintelor civile, ignorîndu-le pe cele militare. Astfel ar provoca moartea a sute de cetățeni chinezi care trăiesc în Seul, provocând mânia Beijingului.
Amenințarea reprezentată de Koksan trebuie privită dintr-un singur unghi: armele Phenanului ar putea provoca suferințe teribile dacă sunt lansate asupra țintelor civile.