Eforturile serioase de modernizare a armatei chineze au început în anii 90. Atunci, imaginea uriașei armate mecanizate a Irakului în Războiul din Golf a arătat Beijingului că o armată îmbătrânită este extrem de vulnerabilă, potrivit NationalInterest.

PLA s-a format în 1927 ca o forță revoluționară comunistă, pentru a se opune guvernului naționalist Kuomintang și, mai târziu, pentru a lupta împotriva forțelor japoneze.

Spre deosebire de armatele occidentale, PLA rămâne loială Partidului Comunist Chinez. Ofițerii politici (zhengwei) operează în continuare la fiecare nivel al structurii de comandă pentru a asigura loialitatea personalului.

Eforturile majore de modernizare a PLA au început în 1991. Până în 2004, o nouă doctrină s-a axat pe înfrângerea proactivă a dușmanilor dincolo de granițele Chinei, inclusiv prin atcul preventiv, precum și pe unele misiuni de guvernanță globală corespunzătoare statutului său de superputere.

Între 2000 și 2016, în timp ce economia chineză a înregistrat în medie o rată anuală de creștere de aproximativ 7-8%, bugetul PLA a crescut și el cu 10%. Cu toate acestea, bugetul actual, de aproximativ 200 de miliarde de dolari, totalizează mai puțin de o treime din cheltuielile de apărare ale SUA.

Costurile pentru hardware și personal sunt însă mai mici din cauza „avantajului întârziat” al Chinei.

Un raport DIA explică acest lucru: „China a adoptat cele mai bune și mai eficiente platforme de la armatele străine prin cumpărare directă, modernizări sau furt de proprietate intelectuală.

Procedând astfel, China a reușit să se concentreze asupra accelerării modernizării sale militare, cu mai puțini bani decât costurile inițiale”. Cele mai bune exemple sunt portavioanele chineze și avioanele de luptă J-11.

Până în 2017, creșterea cheltuielilor din domeniul apărării a scăzut cu între 5-7% la sută, iar PLA a eliminat 300.000 de angajați. Armata chinză a ajuns la 2 milioane de oameni, fiind în continuare cea mai mare forță armată de pe planetă.

Această tranziție a încercat să remodeleze PLA într-o forță mai suplă și mai flexibilă, potrivită pentru războiul modern cu ritm rapid. Beijingul a restructurat fundamental modul în care a funcționat PLA, punând forțele terestre dominante pe picior de egalitate cu Forțele Aeriene, Marina, Rocket Force și cu o nouă forță de sprijin strategic.

Rocket Force deține peste o mie de rachete balistice și de croazieră cu focoase convenționale și nucleare, majoritatea armelor cu rază scurtă sau intermediară pentru a lovi ținte în Asia și Pacific. Arsenalul chinze de aproximativ 300 de focoase nucleare este livrat în primul rând de Rocket Force.

China nu stochează arme biologice sau chimice. PLA se concentrează pe combaterea conflictelor regionale, nu globale, dar dezvoltă o capacitate limitată pentru operațiuni expediționale, mai ales odată cu deschiderea primei sale baze de peste mări, din Djibouti.

Beijingul pregătește terenul pentru baze suplimentare peste mări în Pakistan, Cambodgia, Sri Lanka și diferite insule din Pacific. Introducerea unor noi avioane de transport Y-20 va îmbunătăți semnificativ capacitățile logistice globale ale Chinei.

În timp ce PLA realizează sisteme de ultimă generație precum tancul de tip 99, avionul de luptă stealth J-20 și distrugătorul de tip 055, aproximativ 40% din unitățile sale de blindate și de luptă folosesc încă hardware învechit din anii 1950. Marina PLA se bazează de asemenea pe multe submarine diesel zgomotoase.