Care se poate baza pe două scenarii: unul în care PNL realizează o majoritate împreună cu USR, fără a avea nevoie de PMP și UDMR; cel de-al doilea, mult mai probabil, este acela în care discutăm despre un guvern PNL-PMP, plus minorități naționale și eventual ceva rebeli din PSD. O coaliție PNL-PSD este greu de presupus că va fi realizată, mai ales că o justificare a unei alianțe cu „Ciuma Roșie” va fi imposibil de justificat. Un exemplu de discurs politic care limitează posibilitățile de manevră, deși ținând cont de faptul că urmează patru ani fără nici o rundă de alegeri, ar fi cel mai puternic instrument de reformă și modificare a Constituției. Dar, așa cum spuneam pare cea mai improbabilă soluție politică.
Revenind, de ce ar vrea USR să nu intre la guvernare? În primul rând este mult mai interesant să faci politică din opoziție, mai ales dacă știi că perioada 2021-2023 va fi una deosebit de grea. Efectele pandemiei în economie vor avea un ciclu mult mai îndelungat decât virusul în sine. Iar cei care vor guverna vor trebui să ia decizii nepopulare. Așa că dacă nu primește postul de prim-ministru pentru Dacian Cioloș, USR nu are de gând să participe la efortul de a împărții povara și ura populației, alături de liberali.
Va prefera un joc de pe margine, ambiguu, la limita șantajului politic, cu ochii ațintiți la orizontul anului 2024, respectiv alegerile prezidențiale. Pentru care se încălzește tot Dacian Cioloș. De aceea tonul amenințător pe care liderii USR îl folosesc la adresa președintelui Klaus Iohannis ar trebui luat mult mai serios decât o simplă retorică politică.
