În ultimele săptămâni, ca urmare a relaxării, ne confruntăm cu tot mai multe cazuri de infectare cu COVID-19 în rândul populației, iar asta este ne natură să alarmeze autoritățile. Ca urmare, se vorbește tot mai des în spațiul public despre modalități prin care companiile să fie mai aspru sancționate dacă angajații lor nu poartă mască sau mănuși de protecție – și vorbim aici în principal de actorii din domeniul HoReCa.
Acest tip de abordare coercitivă nu rezolvă problema. Oamenii nu trebuie să se supună de frică, ci pentru că înțeleg că este în avantajul lor să o facă. Iar dacă pozele de pe Litoral sau de la munte ne arată că lucrurile stau altfel, nu este normal să pornim de la premisa că ”lumea nu vrea” să respecte regulile. Pentru un expert SSM, cel mai important lucru atunci când face analiza de risc într-o companie este identificarea problemei de bază, mai exact ”de ce” nu poartă lumea masca sau echipamentul de protecție. Experiența ne-a arătat că cel mai adesea nu este vorba de un refuz din principiu – sau acest motiv se întâlnește la un procent infim de angajați – ci cauza este mult mai complexă.
Spre exemplu, dacă pe un șantier muncitorii nu poartă bocancii sau casca de protecție, nu ne repezim să-i amendăm, ci stăm de vorbă cu ei pentru a înțelege ce se întâmplă. Pentru că simplul instinct de supraviețuire ar trebuie să-i facă să le poarte, iar refuzul de a o face are cu siguranță o serie de motive. Am identificat, astfel, tot soiul de probleme – de cele mai multe ori, era vorba de bocanci de o calitate inferioară, care– i făcea imposibil de purtat timp de 8 ore sau căști de protecție cu sistem de prindere deficitar din cauza căruia casca nu stătea fixă și trebuia ajustată permanent, ceea ce îngreuna desfășurarea activității. După o evaluare a situației și o serie de recomandări făcute angajatorului, lucrurile s-au remediat, mult mai eficient decât dacă s-ar fi ajuns doar la o amendă, în urma căreia angajatorul nu știu cât de dispus ar fi fost să investească și în echipament nou, de calitate.
Mergând pe această paralelă, cred că sunt două abordări importante pe care ar trebui mers – una vizează modul de impunere a măsurilor de protecție, care n-ar trebui să se facă ”la grămadă”, ci adaptat, în funcție de specificul fiecărei industrii în parte, iar cea de-a doua are legătură cu modul de comunicare a utilității acestor măsuri de către autorități.
Dacă vorbim de setul de măsuri de protecție minimal, respectiv purtarea măștii și a mănușilor de protecție, trebuie să avem în vedere nu doar impactul asupra clienților, ci și asupra angajaților și a business-ului în ansamblu. Revin la industria HoReCa, în principal, pentru că suntem cu toții cu ochii pe terase în această perioadă. Din punct de vedere SSM, purtarea măștii de protecție timp de 8 ore și a mănușilor, la temperaturi constante de peste 30 – 35 grade Celsius poate prezenta și o serie de riscuri – probleme respiratorii, de slabă oxigenare, dermatite și iritații ale pielii.
Pe de altă parte, purtarea constantă a măștii încetinește ritmul în care un angajat se poate mișca, iar acest lucru este agravat de trecerea de la temperatura ridicată de afară la cea din interior, unde este în funcțiune aerul condiționat. Pentru a preveni șocul termic, se recomandă ca această trecere să nu fie bruscă, factor care poate încetini suplimentar activitatea. Astfel, atât angajatorii, cât și clienții trebuie să înțeleagă că lucrurile la terasă nu se mai pot desăfșura ca înainte de pandemie și să nu pună presiune suplimentară pe angajați.
În acest fel, ajungem la cea de-a doua componentă pe care am menționat-o – campania de informare pe care autoritățile trebuie să o desfășoare. Pentru a fi cu adevărat eficientă, este bine ca ea să aibă în spate studii făcute pe domenii de activitate, iar mesajele să fie targetate. În acest moment, campania de informare publică se concentrează strict pe obligativitatea purtării măștii de protecție, iar eficiența mesajelor este discutabilă, având în vedere creșterea numărului de bolnavi. Elaborarea unor mesaje diferite, care să vizeze separat angajatorii, angajații și clienții, s-ar putea dovedi mult mai utilă.
Acesta este modul în care lucrăm noi și în care construim modulele de e-learning pentru clienții noștri. În urma evaluării de risc, concepem modulele adecvat și, ulterior, pe baza observațiilor primite din partea angajaților – care cunosc, până la urmă, cel mai bine modul în care își desfășoară activitatea – le adaptăm pentru a le fi de ajutor în mod real. Tot astfel ar trebui să se desfășoare și colaborarea între mediul privat și autorități, pentru ca setul de măsuri de protecție să nu fie doar bifate, ci și respectate pentru că au fost înțelese așa cum trebuie.
Concret, există numeroasă moduri în care pot fi adaptate măsurile de protecție și chiar completate cu alte acțiuni pentru ca eficiența lor să crească.
De exemplu, în cazul HoReCa, este posibilă organizarea activității în mai ture mai scurte, astfel încât un angajat să nu mai fie nevoit să stea 8 ore cu masca pe fața.
Și pentru sectorul de producție, acolo unde se lucrează ”la bandă”, în acord cu medicul de Medicina Muncii, se pot găsi soluții practice. În urma evalurării de risc la unul dintre clienții noștri din această industrie, pentru că distanța la care stăteau angajații unul de altul era de 5 metri, am convenit să se renunțe la purtarea măștii pe durata activității, ea fiind obligatorie, însă, atunci când oamenii se deplasează în incintă, fie în pauza de masă, fie la toaletă. Același lucru se poate implementa și pe șantiere, acolo unde spațiul o permite, dar și la munca de birou. Majoritatea corporațiilor au reluat activitatea parțial la sediu, în medie 25% dintre angajați sunt prezenți la birou zilnic, astfel încât distanțarea socială poate permite renunțarea la purtatul măștii atunci când activitatea nu presupune interacțiune cu alți colegi.
Repet, în fiecare caz specific, setul de măsuri este obligatoriu de adaptat numai în acord cu medicul de Medicina Muncii și expertul SSM, pentru ca raportul risc-beneficiu să fie clar subunitar.
Acest tip de abordare, coroborată cu o campanie de comunicare bine gândită de către autorități, reprezintă cheia pentru creșterea eficienței măsurilor de protecție în rândul populației. Nu știm cât timp va trece până la găsirea unui vaccin și e important să găsim resursele pentru a gestiona răspândirea virusului la nivel comunitar.
Poate dura 1 an sau 2 până vom lăsa în urmă această perioadă dominată de incertitudine, atât la nivel sanitar, cât și din punct de vedere economic, și cel mai mare câștig pe care-l putem avea este colaborarea eficientă între mediul public, respectiv autoritățile, și mediul privat, respectiv companiile pentru o campanie de educație eficientă privind măsurile de protecție a sănătății noastre.
