Piloții Marinei SUA nu sunt pregătiți să lupte cu un dușman care deține tehnologie de vârf, cum e China. Este avertismentul lansat de un grup de tineri din aviația navală a Statelor Unite, la convenția anuală Tailhook, din Nevada, în septembrie 2019.
Ei declarau la acea vreme că avioanele Marinei trebuie să se îmbunătățească, la fel și antrenamentele pe care le fac piloții, potrivit NationalInterest.org.
„Avertismentul lansat la Tailhook 2019 sugerează că o nouă criză este iminentă”, a scris James Holmes, profesor la Colegiul Naval de Război al SUA din Rhode Island, în Proceedings, o publicație de specialitate. Expertul a comparat actuala dilemă a aviației navale cu o urgență similară, care a avut loc în anii 1960. „La acea vreme, dușmanul era Vietnamul de Nord, un adversar obraznic care însă nu reprezenta o amenințare foarte mare în afara granițelor sale”, a scris Holmes.
Până în anii 60, Marina SUA a lansat avioane de luptă pe bază de transportoare, a căror filosofie de design s-a axat pe rachetele ghidate. Devenise o misiune de credință că avioanele americane pot urmări atacurile cu rachete, trăgând dincolo de raza armelor inamice și dincolo de raza vizuală.
Criza actuală, expusă de piloți, și nu numai, își are rădăcinile în perioada de relativ calm geopolitic care a urmat sfârșitului Războiului Rece, a explicat Holmes. Standardele de formare a aviației navale au scăzut, iar avioanele nu au mai trecut prin actualizări semnificative de ani buni. Iar creșterea Chinei ca putere economică și militară și renașterea militară a Rusiei au pus capăt acestui calm. Și au arătat, din păcate, că aviația navală americană nu mai e pregătită de războaie majore.
Holmes aduce în sprijinul său declarațiile unui membru al unei comisii de anchetă, care susținea că „avioanele nu se mai laudă cu același„ avantaj cinematic”, sau cu avantaje în manevrabilitate de viteză și energie, care le-au adus invincibilitate în războaiele din Balcani, Afganistan și Irak.
Dar, scrie NI, membrii comisiei de anchetă s-au arătat mai îngrijorați de deficiențele umane decât de cele materiale. Aceștia au invocat necesitatea forței de muncă suplimentare pentru aviația navală, inclusiv pe aparatele de antrenament. Mai presus de toate însă aviatorii americani au nevoie de mai multe ore de zbor. Vestea bună este aceea că Marina SUA recunoaște că are o problemă, a remarcat Holmes. Și dorește să îmbunătățească lucrurile. Onestitatea instituțională este o virtute esențială pentru comunitatea aeronautică, așa cum e pentru orice instituție militară. Aviatorii navali trebuie să recunoască că pot pierde în anumite circumstanțe – altfel nu ar fi o luptă corectă – și să valorifice ideea de inovare.
„Se poate spune că Rusia și China au făcut un serviciu Marinei SUA. Pentru doar concurenți redutabili pot impulsona forțele de luptă americane să studieze din nou mediul tactic și strategic, să-și îmbunătățească capacitățile umane și materiale și să-și oțelească nervii”, concluzionează Holmes.