„Miroase a praf de pușcă la Washington”, așa am scris de curând, analizând o tensiune pe care o estimam a avea o creștere de tip exploziv. Și, în scurt timp, așa-ziși specialiști români în politica de pe malul Potomacului, gen Iulian Fota, au ridicat dintr-o sprânceană. Ceea ce nu a împiedicat presa din Statele Unite să mă citeze. Și iată, am avut cu adevărat praf de pușcă. Un eveniment cu implicații mai profunde și cu efecte mai de durată decât atentatul de la World Trade Center. Și aș îndrăzni să spun, chiar mai puternic, fiindcă este intern, decât atacul japonez de la Pearl Harbour. America se zgâlțâie din temelii. Mitul marii democrații se pulverizează. Sub ochii noștri. De ce?
Atacul de la World Trade Center, însoțit și de alte atentate, a fost de tip terorist, inițiat din afara Statelor Unite, și având drept obiectiv sfidarea celei mai mari puteri economice și militare din acel moment. Acest atentat a declanașat o ripostă extrem de puternică, dar discutabilă, a Washingtonului, îndreptată împotriva unor state care, cu probe sau fără probe, se presupunea că încurajează și finanțează mișcări de tip terorist. Atacul japonez de la Pearl Harbour, care a determinat Statele Unite să intre în cel de-al doilea război mondial, a fost de tip imperialist. În încercarea de a-și subordona o mare parte din lume, Japonia a găsit de cuviință în mod iresponsabil că era necesar ca în prealabil să anihileze cea mai importantă bază militară navală a Statelor Unite din regiune.
Riposta absolut legitimă și rațională a Statelor Unite împotriva Japoniei, dar și riposta legitimă și mai puțin rațională a Washingtonului ca răspuns la atentatele teroriste, au reprezentat, până la urmă, o reacție ținând de politica externă a celui mai puternic stat de pe Glob. Acum avem însă de-a face cu o provocare aproape exclusiv de politică internă. Și rămâne de văzut dacă Statele Unite sunt antrenate pentru a-i face față.
Adevăratul eveniment fără precedent nu este luarea cu asalt și cucerirea temporară a Capitoliului de către un grup de cetățeni nemulțumiți de rezultatul comunicat oficial al alegerilor prezidențiale. Gravul incident petrecut ieri nu este decât rezultatul a două enunțuri făcute aproape simultan de la cel mai înalt nivel. Primul îi aparține lui Joe Biden. Noul președinte ales al Statelor Unite, care urmează în curând să depună jurământul și să se instaleze în Salonul Oval. Acesta a afirmat cu subiect și predicat, nu o dată, ci de mai multe ori, că alegerile din Statele Unite care în final l-au dat câștigător au fost fraudate. Cine le putea frauda? În mod evident republicanii. Aceștia erau arătați cu degetul. Și cum putea fi realizată o asemenea fraudă de proporții gigantice într-unul dintre cele mai puternice state ale lumii, despre care am auzit de nenumărate ori cum că ar reprezenta cea mai consolidată democrație de pe Glob? Numai și numai cu complicitatea unor instituții ale statului american. Care, întotdeauna, și așa este și firesc, sunt implicate în procesul electoral.
A doua afirmație, la fel de lipsită de echivoc, repetată și ea de nenumărate ori și transformată în acuzație, îi aparține lui Donald Trump. Acesta, președinte în exercițiu fiind și în mod constituțional principalul responsabil pentru organizarea alegerilor, a reclamat la rândul său că procesul electoral a fost fraudat. De către cine? De către adversarii politici, respectiv de către Partidul Democrat. Și cum putea fi fraudat procesul electoral? În mod clar, cu complicitatea unor autorități ale statului american. Aceste două afirmații de tip exploziv au fost repetate și întărite cu o insistență de tip isteric de către numeroșii reprezentanți ai staff-urilor electorale ale celor doi candidați. Firește, asemenea supoziții au fost amplificate până la paroxism de presă.
Și iată cum, pe malul Potomacului, a fost fabricat, în cursul anului trecut, un cocktail de tip exploziv. Și care s-a manifestat ieri prin asaltul Capitoliului, executat de cetățeni favorabili lui Donald Trump ,ai căror nervi au fost întinși la maximum. Și, nu știu de ce, dar îmi imaginez că acesta a fost doar un preludiu. Neîncrederea în sistemul electoral american, sădită cu sârg în ultimii ani, mai întâi de fanii Partidului Democrat și apoi de cei ai Partidului Republican, s-a transformat într-un pumnal care, iată, însângerează ceea ce o lume întreagă consideră a fi cea mai consolidată democrație a lumii moderne.
Începând de ieri, America nu va mai fi ce a fost odată. Proiecția Statelor Unite în conștiința cetățenilor planetei va fi resetată. Nu știm încă cum. Nu cunoaștem încă amploarea efectelor. Dar viitorul nu va mai fi ce a fost odată.
