America votează. În alegeri, contează personalitatea candidaților, forța politică a partidelor care îi susțin și modul cum acestea influențează segmentele demografice, etnice și sociale, astfel încât un candidat să obțină sprijinul majorității marilor electori la nivel național. Adică, 270 din 538. Contestat de nenumărate ori, sistemul pare anacronic, ancorat în alt secol, dar în realitate și-a dovedit eficiența de la crearea statului american până astăzi, când au loc cele mai importante alegeri din acest început de mileniu. În ziua de 5 noiembrie, de fapt, se încheie procesul electoral, după ce un număr important de alegători  – peste 25% din total – au votat anticipat în ultimele săptămâni.

De ce Pennsylvania este un swing state …

Dacă ne întoarcem puțin în istorie, despre Pennsylvania ca arbitru în alegerile prezidențiale se vorbește de 10-12 ani, fiind ultimul stat intrat în categoria numită ,,swing states’’(Arizona, Carolina de Nord, Georgia, Michigan, Nevada, Pennsylvania, Wisconsin), în care câștigătorul este sub semnul întrebării până în ultimul moment, spune editorialul evz.

Sondajele din ultimele săptămâni arată că niciun candidat nu poate învinge dacă nu câștigă în acest stat. Cei doi, Harris și Trump, sunt aici umăr la umăr, cu un ușor avantaj generic pentru Kamala, dar discutabil pe capitole, cum vom vedea în rândurile următoare. Trebuie să adaug faptul că cele mai mari cheltuieli de campanie ale celor două echipe au fost făcute în Pennsylvania, unde lui Trump, în vară,  i-a trecul glonțul pe la ureche, la propriu.

Pornind de la această stare de lucruri, voi încerca pe ultima sută de metri – mâine vom cunoaște primele rezultate ale alegerilor şi posibil, cele finale dar neoficiale – să analizez contextul politic care-i conferă Pennsylvaniei un loc central în ecuația electorală americană, la sfârșitul acestui ciclu politic. Un detaliu: în 2020,  sondajele arătau un avantaj de 6 procente pentru Joe Biden în aceste swing states, în fața lui Trump, inclusiv în Pennsylvania. A câștigat, e drept, dar cu un procent…

…care contează mai mult decât celelalte

Cu 13 milioane de locuitori, Pennsylvania trimite în Colegiul central o delegație de 19 mari electori. Nu sunt mulți – delegațiile din Texas (42), California (55), Florida (31), de exemplu, sunt mult mai mari – dar pot influența decisiv alegerea finală. Vorbim despre un stat de pe Coasta de est care are Atlanticul de o parte și Marile Lacuri în ,,colțul’’ de  nord-vest. Ar trebui să fie un stat bogat, dar nu este. De fapt, nu mai este. Cele două mari orașe, Filadelfia și Pittsburg, sunt umbra celor de odinioară. La începutul secolului trecut era protagonistul boom-ului industrial american și mulți români ardeleni și-au îndreptat pașii spre ținutul al cărui nume semăna cu Transilvania lor.

Astăzi, face parte din așa-numita Centură de rugină – Rust belt – lovit de un nemilos proces de dezindustrializare, începând cu anii ‘80. Sectorul industrial rămâne totuși coloana vertebrală a economiei unui stat mare producător de oțel și primul producător de muniție pentru frontul ucrainean. În urmă cu doi ani, președintele Joe Biden – născut la Scranton, Pennsylvania – s-a implicat direct în blocarea achiziției de către japonezii de la Nippon Steel a marelui producător US Steel, din Pittsburg. În 1980, la US Steel lucrau 12o de mii de persoane. Acum, mai sunt 4-5 mii.

 De la ,,zidul muncitoresc’’ al democraților, la categoria swing state

,,Calitatea’’ de swing state a Pennsylvaniei  derivă din dezechilibrul economic dintre marile orașe  și zonele rurale, afectate mai mult decât primele de dezindustrializare. Aproape un sfert de secol – între 1990 și 2012 – Pennsylvania, împreună cu Michigan și Wisconsin, au format așa-numitul Blue Wall – în traducere ușor marxistă ,,Zidul muncitoresc’’ – fief al Partidului Democrat.

În 2016, în Blue Wall s-a creat o breșă: Pennsylvania a votat cu Trump. Hillary Clinton a avut cu doar 0,72% mai puțin decât The Donald, dar mai mult decât Obama în 2012, când acesta căștigase. Vechea strategie a democraților – accentul pe electoratul din marile orașe – nu a mai funcționat. Trump, bine sfătuit, și-a apropiat alegătorii din zonele rurale, unde mare parte din societățile industriale erau falimentare. Pennsylvania intra astfel în categoria ,,swing states’’.

În 2020, Biden a învățat lecția și a regândit strategia democrată mergând în continuare pe marile orașe dar acordând o importanță specială unor districte rurale – Erie și Northampton, între altele mai puțin importante – care, în final, i-au adus victoria … cu doar 0,2% în fața lui Trump.

Avantaj Harris, dar și Trump

Sistemul electoral american nu permite institutelor de sondaj să evidențieze în mod realist orientarea electoratului. Zilele trecute, Kamala Harris era în avantaj de 2-3 puncte procentuale în fața lui Trump, dar în marja de eroare a sondajului. Judecând prin prisma unor indicatori – utilizați, în general de institutele americane specializate – care arată modul cum electoratul interpretează atitudinea candidaților față de marile probleme ale țării, Harris este în dezavantaj.

Vorbim aici de apărarea democrației, economia zonei cu proiecție la nivel național, securitatea socială, sănătatea, imigrația și avortul – teme cheie ale acestei campanii electorale, în care chestiunile externe au un rol secundar. Trump pierde puncte la capitolul apărarea democrației însă câștigă detașat la indicatorul economic. Din rațiuni asupra cărora nu insist, este în avantaj și la capitolul ,,imigrație’’ și se apropie de Harris la indicatorul ,,sănătate’’, pentru a pierde puncte prețioase la capitolul ,,avort’’.

Coşmarul de ultimă oră al doamnei Kamala

Dacă Harris pierde în Pennsylvania, ar fi o lovitură extrem de dură la adresa capacității sale politice de a reintra în Casa Albă în postura de președinte. Nu ar fi o lovitură ireparabilă, dar pentru a o compensa, va trebui să câștige în cel puțin 3 din celelalte ,,swing states’’și obligatoriu în Georgia și Carolina de Nord. Ipoteza este valabilă și pentru Trump.

Problema doamnei Harris este aceea că, acum în 2024, consensul pe care-l obține în rândul minorităților etnice – surprinzător, chiar în rândul americanilor de culoare – este inferior celui obținut de Biden în 2020, la nivel național. Plecând de la acest aspect, apărut în ecuația electorală în ultimele săptămâni, preocuparea democraților este legată și de faptul că alegătorii din clasele populare – cei de culoare și hispanicii – nu o privesc cu multă simpatie pe Kamala Harris. Aceasta, în ciuda eforturilor familiei Obama, a lui Oprah Winfrey și a altor personalități media sau din mediul artistic care s-au declarat de partea candidatei democrate.

Despre bazine electorale … limitate

În plus, vine domnul Biden și gafează iremediabil în legătură cu ,,gunoaiele’’ lui Trump, pierzând o bună ocazie să-și vadă de treabă și oferindu-i ,,pugilistului verbal’’ The Donald un bun prilej, gratuit, de reacție … spumoasă.

Pentru clasele în discuție, numai faptul că nu este albă și este femeie nu reprezintă o garanție că în America va fi mai multă justiție socială și mai multă pace în lume. Este de notorietate faptul că sponsorii campaniei doamnei Kamala vin din rândul multinaționalelor – cunoscutele Big Tech, în primul rând – care nu se bucură de mare simpatie în rândul electoratului ,,clasic’’ al Partidului Democrat.

Spre deosebire de Harris, care nu pare să-și fi convins susținătorii de la periferia bazinului său electoral să se prezinte la vot, Trump poate conta pe fidelitatea celor din bazinul său…sau, cel puțin, așa arată sondajele. Suficient pentru victorie?

Notă. Votul se încheie în seara zilei de 5 noiembrie cu primele rezultate neoficiale. Rezultatele finale neoficiale vor fi cunoscute în 1-2 zile, probabil mai puțin decât în 2020, când numărătoarea a durat 3 zile. La 17 noiembrie, marii electori se vor reuni în capitala fiecărui stat, iar rezultalele oficiale vor fi transmise la Washington până la Crăciun. La 6 ianuarie, în cadrul unei reuniuni ad hoc a Congresului, președintele Senatului va anunța rezultatul final. În 2020, în această zi a avut loc invadarea Capitoliului de către susținători ai lui Trump.

La 20 ianuarie – Ziua investirii – noul președinte va depune jurământul și se va instala la Casa Albă.