necesara pentru a crea un dolar de produs intern brut a scazut la jumatate. Modificarile structurale din economie au permis absorbirea cresterii de pret la petrol.Acestea sunt vestile bune. Cele rele vin din alte modificari structurale – trecerea bugetului federal de la surplus la deficit, predilectia pentru consum in defavoarea economisirii si cresterea preturilor caselor intr-un ritm mai rapid decat veniturile – care au crescut dependenta economiei americane de un alt fel de combustibil: creditul.Drept rezultat, America poate fi mult mai vulnerabila la orice crestere a pretului banilor, in comparatie cu pretul petrolului. Daca dobanda ipotecara ar creste de la 5,4% astazi la 7,5% anul viitor, familiile americane s-ar vedea cu spatele la zid. „Este mai bine sa te culci flamand decat cu datorii mai mari”, asa cum a scris Benjamin Franklin in Poor Richard’s Almanac. Ei bine, in anii din urma, consumatorii americani, companiile si guvernele au ignorat aver-tismentul. Din 1988 pana in 2000, raportul intre datorii si produsul intern brut a ramas constant, 1,8 la 1. Recent, insa, creditul s-a umflat precum stomacul unui competitor la un concurs de mancat hot-dog. De la inceputul anului 2001 pana la sfarsitul lui 2003, economia americana a castigat 1.317 miliarde de dolari la PIB si 4.200 de miliarde la soldul creditelor. Ceea ce inseamna ca orice nou dolar la PIB s-a tradus in 3,19 dolari de datorie. Astazi, pentru prima oara, raportul datorie/PIB este de peste doi la unu.
Iluzia creditelor simple de achitat
Simpla existenta a unei datorii foarte mari n-ar trebui sa fie o sursa de panica. Ea poate fi tradusa in crestere economica: imprumutam pentru a putea cheltui si investi si, deci, pentru a creste economia. „Cand ratele dobanzilor sunt reduse, oamenii acumuleaza mai multe datorii, pentru ca este ieftin” spune J. Bradford DeLong, economist la Universitatea din California. Mai mult chiar, asa cum oricine care a folosit vreodata un model de calcul al creditului ipotecar stie, dobanzile reduse fac sa para usor de administrat niveluri mult mai ridicate ale datoriei. Iata un exemplu: in 1997, cand datoria nationala totala era de 5.400 miliarde de dolari, Washington-ul a platit 356 miliarde de dolari drept dobanda. In 2003, cand datoria totala a crescut la 6.800 de miliarde, nota de plata pentru Unchiul Sam a scazut la 318 miliarde de dolari. Mediul cu dobanzi extrem de reduse creat de Alan Greenspan, presedintele Bancii Centrale americane, a schimbat fundamental efectul lacomiei guvernamentale. Insa apetitul economiei pentru a finanta pe credit aproape orice, de la case la proiecte militare, prezinta unele riscuri. Daca veniturile nu mai cresc, consumatorii ar putea avea mari probleme sa faca fata platii creditelor. „Imprumuturile catre populatie au crescut mult mai rapid decat cele pentru firme”, observa Benjamin Friedman, economist la Harvard. O economie inecata in credit este, de asemenea, mult mai vulnerabila la cresterea iminenta a ratei dobanzii. Intr-o perioada in care prudenta ar trebui sa dicteze oprirea indatorarii, americanii s-au grabit sa-si asume mai multe riscuri. Clientii – mai ales cumparatorii de case – nu au reactionat la recentele cresteri de dobanda, continuand sa se imprumute. In primul trimestru din 2004, creditul a crescut cu 8,6%, dublu fata de rata de crestere a economiei. Consumatorii, ale caror carti de credit sunt purtatoare de dobanda fluctuanta, vor fi nevoiti sa cheltuiasca mai multi dolari pentru serviciul datoriei, deci vor avea mai putini bani pentru alte scopuri – bunuri de folosinta indelungata. Daca banii devin mai scumpi, cheltuielile si consumul vor trebui reduse, ceea ce ar putea opri cresterea economica. Un grad ridicat de indatorare inseamna si ca America este mult mai sensibila la socurile externe. „Cu cat datoria este mai mare, cu atat se reduce marja de eroare”, spune Austan Goolsbee, economist la Universitatea din Chicago. Companiile fara datorii pot suporta usor cateva trimestre cu rezultate sub asteptari; cele indatorate vor descoperi ca un singur trimestru nefavorabil poate insemna dezastru. Aceeasi teorie se aplica si consumatorilor. Tot felul de riscuri, inspaimantatoare chiar in vremuri linistite – o alta crestere a pretului combustibililor, o evolutie negativa pe piata imobiliara, pierderea locurilor de munca, cresterea inflatiei – devin adevarate cosmaruri in conditiile acumularii de datorii. Asadar, consumatorul american, atunci cand merge la culcare, cu burta plina si plin de datorii, „ar trebui sa fie macar putin ingrijorat”, dupa cum crede Austan Goolsbee.