Este, din necesitate, o campanie-fantomă cu puține din acele mitinguri și discursuri electorale care îi conferă democrației viață. Dar acest lucru nu ar trebui echivalat cu o competiție statică și anostă. Dacă nu mai demult de începutul lui august ea promitea să fie o victorie zdrobitoare a lui Biden, acum este o cursă foarte strânsă. Avansul cândva de peste 10% al candidatului democrat în sondaje oscilează acum la un pic sub 8%: nu e tocmai de neglijat, dar nici imposibil de depășit. Și există motive să credem că decalajul se va diminua și mai mult, scrie Financial Times.

Conform sursei citate, unul dintre ele este dispariția graduală a Covid-19 de la știri, deși, din nefericire, nu și din rândurile populației. Cu toate că numărul cazurilor crește, alte subiecte au devenit mai semnificative. Reforma poliției, protestele rasiale și obișnuita trombă a scandalurilor prezidențiale (cel mai nou fiind legat de opiniile dlui Trump despre americanii morți în războaie) au pus capăt monopolului deținut în primăvară de pandemie asupra dezbaterii publice. Câtă vreme virusul a împins afară de pe posturi toate celelalte știri, președintele, care a ratat răspunsul împotriva lui, a avut slabe șanse de realegere. El va aplauda prin urmare ascensiunea a aproape oricărui alt subiect în presă. Dl Biden i-a cerut dlui Trump să-și ceară scuze familiilor militarilor pe care i-ar fi insultat. O declarație importantă, fără îndoială, dar totodată și una care ține pentru o zi în centrul atenției presei altceva decât Covid-19.

Pe de altă parte, un alt potențial risc pentru democrat îl reprezintă viitoarele trei dezbateri televizate. Fără prea multe evenimente neprogramate și audiențe înfruntate în direct, talentele de comunicare ale dlui Biden n-au prea fost puse la încercare din martie. Și în trecut au cam lăsat de dorit. De data aceasta riscul ține mai puțin de gafe și malapropisme – asemenea lucruri nu l-au împiedicat pe dl Trump să fie ales -, și mai mult de semnele vârstei și declinului. Nici unul dintre ei nu mai este în floarea vârstei, dar dl Biden are 77 de ani, iar favoritul are întotdeauna mai mult de pierdut la dezbateri. Trei runde de păruială a câte 90 de minute cu un inamic fără scrupule la posturi de televiziune globale vor pune la încercare un om care timp de șase luni a fost în măsură să-și aleagă pe sprânceană intervențiile. În cel mai mai puțin grav caz, el va fi nevoit să adopte o poziție referitoare la chestiunea rasismului și poliției care să împace și stânga militantă și pe alegătorii indeciși din clasa de mijloc.

Dintre toate atuurile președintelui cel mai util s-ar putea dovedi a fi economia. Redresarea nu ar trebui supraestimată. Având în vedere că măsurile de carantină sunt adesea ridicate doar pentru a fi impuse la loc, mult dorita redresare în formă de „V” nu a avut niciodată o mare probabilitate de a se materializa. Cu toate acestea, dl Trump va profita de acele vești bune care totuși există. La 8,4%, șomajul este acum mai mic decât la apogeul crizei financiare.

De acum până în noiembrie președintele va zugrăvi tabloul unei Americi în curs de însănătoșire – care ar urma să fie inversată dacă democrații vor impune noi impozite ori niște oficiali sanitari impasibili vor cere noi restricții. În calitate de susținător al economiei, se află în cea mai fericită ipostază a sa. Recesiunea i-a refuzat șansa de a accentua acest aspect în cursul campaniei. Redresarea, oricât de incompletă sau speculativă, ar putea să i-o ofere iar, se mai arată în editorialul Financial Times.

Sigur, realegerea dlui Trump mai este și acum o misiune cu succes improbabil. Președinții cu o rată scăzută a aprobării într-o economie precară tind să nu supraviețuiască judecății electorale. Iar avansul dlui Biden în sondaje este clar. Însă tendința este cea care e rău prevestitoare. Acum, când americanii se implică mai serios în procesul electoral, acel aer de deznodământ dinainte cunoscut care-l înconjura nu cu multă vreme în urmă a dispărut. A fost o vară a tulburărilor extreme, și puține lucruri îi priesc președintelui mai mult decât ele.