Un grup de membri ai Congresului american au adus in discutie o problema pe care oficialii romani o aminteau doar cu jumatate de gura si doar cand partenerii occidentali se uitau in alta parte: stergerea, totala sau partiala, a datoriilor noastre externe. Este, poate, putin prea devreme pentru a ne da seama daca documentul din Congresul american, in care a fost mentionata aceasta eventualitate, este doar o alta forma a batailor pe urmar sau, la Washington, li s-a luat ceata de pe ochi americanilor in privinta Romaniei.
Mentionarea acestei eventualitati naste si o alta dilema: acesta este pretul pentru ce a facut Romania pana in prezent sau este zaharelul pentru ce i se va solicita in viitor. De multe pacate poate fi acuzata actuala putere, dar nu si de faptul ca nu ar fi avut o pozitie pro-occidentala. Ba, chiar, de multe ori, am fost mai catolici decat Papa. Americanii par sa inceapa a intelege ca, pana in prezent, puterea de la Bucuresti a tras doar ponoasele din pozitia adoptata: pierderi economice directe si scadere de popularitate care i-ar putea aduce pierderea alegerilor. Si, in acest caz, ar fi aproape imoral ca fructele sa le culeaga formatiunile politice care vor castiga alegerile viitoare si care vor fi obtinut voturi tocmai condamnand orientarea prea accentuat pro-occidentala a actualei puteri.
Dar o reducere a datoriilor cu cateva miliarde de dolari nu se va putea simti la urne decat daca acesti bani vor merge catre consum, adica spre o crestere vremelnica a nivelului de trai intr-un an (pre)electoral. Si aici cercul se inchide. Pentru ca aceste datorii, cea mai mare parte a lor, au fost facute tot pentru a imbata electoratul. Altfel spus, cu aceiasi bani, bem si mancam de doua ori. Votezi si castigi. Daca presedintele Constantinescu este animat, asa cum declara la CNN, de un tel istoric, ar trebui sa aiba taria de a impune ca acesti bani sa fie folositi pentru accelerarea reformei (ce sintagma batatorita!), si nu pentru cresterea numarului de banane pe cap de locuitor.
Dar toate aceste rationamente sunt valabile doar daca sugestia congresmenilor americani va deveni efectiva. Tentatia de a mitui electoratul in preajma alegerilor este atat de veche si atat de des practicata, incat a devenit aproape normala. Diferenta dintre aprovizionarea alimentarelor, inainte de 1989, cu tacamuri de pui din abundenta in saptamana dinaintea alegerilor si cresterea brusca a pensiilor si a salariilor bugetarilor, dupa 89, este doar una de nuanta.
Ionut Popescu
