E suficient să facem câţiva paşi mai mari şi ne putem vedea ajunşi în 2008. Dar de ce ne-am grăbi? Mai curând ne-am putea dori să mai lungim aceste ultime zile ale anului 2007, atât cât le-ar trebui legiuitorilor noştri să scoată la liman numeroasele acte normative care ne sunt necesare pentru a începe anul 2008 în bune condiţii. Ne gândim la ordonanţele - de urgenţă sau nu, la bugetele care trebuie aprobate şi la alte multe modificări de acte normative care aşteaptă
E suficient să facem câţiva paşi mai mari şi ne putem vedea ajunşi în 2008. Dar de ce ne-am grăbi? Mai curând ne-am putea dori să mai lungim aceste ultime zile ale anului 2007, atât cât le-ar trebui legiuitorilor noştri să scoată la liman numeroasele acte normative care ne sunt necesare pentru a începe anul 2008 în bune condiţii. Ne gândim la ordonanţele – de urgenţă sau nu, la bugetele care trebuie aprobate şi la alte multe modificări de acte normative care aşteaptă răbdătoare verdictul parlamentarilor.
Fără a face o listă a tuturor acestor proiecte (astfel de liste există deja pe site-urile celor două camere ale Parlamentului), putem anticipa un început de an dificil prin prisma modificărilor de tot felul care vor pune la încercare răbdarea şi priceperea contribuabililor.
Se spune că „no news, good news“, adică, dacă nu se aude nimic în legătură cu proiectele de bugete, înseamnă că ele vor trece în forma propusă. Deşi s-a susţinut ideea unei reduceri semnificative a obligaţiilor salariale pentru anul 2008, realitatea arată altfel.
În primul rând, reducerile sunt graduale, cele care vor intra în vigoare la începutul anului fiind de mică amploare şi anume:
– contribuţia individuală de şomaj, de la 1% la 0,5%;
– contribuţia angajatorului la fondul de şomaj de la 2% la 1%;
– contribuţia angajatorului la fondul asigurărilor sociale de sănătate, de la 6% la 5,5%.
Următoarea etapă a reducerilor va avea loc la mijlocul anului, prin reducerea contribuţiei individuale de asigurări sociale de sănătate de la 6,5% la 5,5,%.
Şi, în sfârşit, cu puţin înainte de terminarea anului – mai exact începând cu luna decembrie 2008 – vor avea loc şi celelalte reduceri:
– contribuţia de asigurări sociale de stat datorată de angajator, de la 19,5% la 18% (pentru condiţii normale de muncă; o reducere similară se va face şi pentru contribuţia datorată pentru condiţiile deosebite şi speciale de muncă);
– contribuţia angajatorului la fondul asigurărilor sociale de sănătate, de la 5,5% la 5,2%.
– contribuţia angajatorului la fondul de şomaj de la 1% la 0,5%.
Rămâne neschimbată contribuţia la fondul de garantare a creanţelor salariale (în cuantum de 0,25%).
Proiectul de buget de stat (cel care include şi bugetul de asigurări de sănătate) pierde pe drum contribuţia de concedii şi indemnizaţii, în sensul în care nu o precizează explicit, deşi – evident – este luată în considerare la fundamentarea bugetului. Până la noi ordine, ea rămâne în cuantum de 0,85%.
O situaţie specială o prezintă contribuţia la fondul de risc şi accidente. Proiectul bugetului de asigurări sociale de stat vorbeşte de spre o „cotă medie“ de 0,04%. Conform normelor actuale, cota variază într-un interval cuprins între 0,4% şi 3,6%, în funcţie de obiectul principal de activitate. Având în vedere cele de mai sus, este greu de înţeles ce au vrut guvernanţii să spună prin „cotă medie“. De asemenea, nivelul cotei este mult inferior cotei actuale, ceea poate fi sau nu o veste bună. Mai curând nu, deoarece există deja un amendament la proiectul de buget prin care se corectează cota medie de 0,04% printr-un interval cuprins între 0,4% şi 2%. Este imposibil de spus în acest moment dacă reducerea cotei maxime va determina reducerea corespunzătoare a tuturor celorlalte cote sau va fi un avantaj doar pentru contribuabilii care datorau o contribuţie situată peste pragul de 2%.
Pentru mediul de afaceri, reducerile de cote nu vor avea impactul dorit, din cel puţin două motive. Unul este deja cunoscut – extinderea bazei de impozitare pentru o serie de contribuţii. Unul din actele care aprobă modificarea bazelor de impozitare este OUG nr. 91/2007, care încă îşi aşteaptă validarea în parlament. Cel de-al doilea se referă la costurile administrative suplimentare pe care contribuabilii le vor suporta ca urmare a modificărilor succesive de contribuţii. Şi este suficient să ne gândim la modificarea formatului de declaraţii şi cele „n“ versiuni de programe care vor fi scoase în acest scop de către instituţiile abilitate.
Până la urmă, nu putem să nu ne întrebăm care este logica reducerii de-a lungul anului a cotelor de contribuţii. Prima impresie este că guvernanţii nu sunt siguri de ceea ce vor să ofere mediului de afaceri. Deşi pare improbabil, ne întrebăm dacă nu cumva relaxarea fiscală nu va reuşi, din diverse motive, să ajungă la etapa finală. Să nu uităm că ultima etapă, cea din decembrie 2008, este şi cea care va aduce reducerea cotei de contribuţii sociale. Or, până acolo ne aşteaptă un drum lung şi greu, privit şi din prisma acelor 2% care vor merge către sistemul de pensii administrat privat, indiferent de nivelul la care se va ajunge cu colectarea contribuţiei pentru sistemul public de pensii. Pe de altă parte, costurile administrative vor creşte şi pentru instituţiile publice, ca urmare a frecventelor modificări. Şi nu ne gândim numai la actualizarea aplicaţiilor şi instruirea propriilor angajaţi, dar şi la efortul de consiliere pe care vor trebui să-l depună în sprijinul contribuabililor şi cel pentru a asigura o cât mai bună colectare a contribuţiilor.
Ca o concluzie generală a celor de mai sus, câştigătorii relaxării fiscale preconizate pentru 2008 nu par a fi nici de această dată IMM-urile. Acestea se vor vedea obligate să direcţioneze tot mai multe resurse către partea administrativă, în scopul asigurării conformităţii. Sub presiunea unor amenzi excesiv de mari şi a unei brambureli instituţionale fără de sfârşit, nu vor fi chiar puţini cei care se vor întreba dacă străduinţa lor antreprenorială nu este cumva mai mult în folosul statului decât al lor.
Omisiune
Proiectul de buget de stat pierde pe drum contribuţia de concedii şi indemnizaţii, în sensul în care nu o precizează explicit, deşi – evident – este luată în considerare la fundamentarea bugetului.