Sute de militari au început o nouă fază de pregătire! Se întâmplă în România

La Smârdan, la marginea unei baze militare românești aflată la 25 de km de granița cu Ucraina, aproximativ 120 de militari francezi acționează în jurul corturilor și vehiculelor, în croncănitul stolurilor de ciori. Soldații, care provin în principal din rândurile Regimentului 4 Vânători (4 RCH), cu sediul la Gap, participă la un important exercițiu inter-aliat, întins pe trei săptămâni și numit „Scorpion Legacy”. Cei 120 se numără printre cei 500 de militari pe care Franța i-a trimis în România la sfârșitul lunii februarie, când a izbucnit războiul din Ucraina, cu scopul de a consolida sistemul defensiv al acestei țări de pe flancul estic al NATO, cel mai expus riscurilor de conflict, în special din cauza liniei de coastă la Marea Neagră.

Satul Smârdan (900 de locuitori) nu este situat pe malul mării, dar este aproape de Ucraina, unde s-a dezlănțuit războiul cu Rusia, și foarte aproape de Moldova, aflată la 10 kilometri în linie dreaptă. Un stat despre care mulți observatori cred că va fi următorul în vizorul Moscovei. Provincia separatistă Transnistria, ocupată de rebeli pro-Moscova din 1992 și unde sunt staționați permanent peste 1.200 de soldați ruși, se confruntă cu tensiuni reîncălzite în ultimele săptămâni, conform lemonde.fr

În mod normal, „Scorpion Legacy” nu ar fi făcut obiectul vreunei mediatizări. Dar, din cauza războiului, numărul țărilor participante a crescut pentru a ajunge la nivelul de „brigadă”, adică câteva mii de oameni. Nu departe de tabăra franceză se află astfel mai multe batalioane românești și, până la începutul lunii iunie, ar urma să li se alăture unități belgiene, bulgare, portugheze, italiene, maghiare, cehe sau chiar poloneze și americane. Tot atâția aliați nerăbdători să dea vizibilitate angajamentului lor de pe flancul estic al NATO, în care România este membră din 2004, și să trimită în același timp un semnal clar Rusiei la sfârșitul a trei luni de război.

Ambiție operațională

La intrarea în postul provizoriu de comandă care a fost amenajat la marginea terenului, steaguri ale Uniunii Europene, ale NATO și ale României flutură unul lângă altul. Cu această ocazie, românii și-au mobilizat cele mai bune unități de infanterie: batalioane de munte echipate cu Piranha V, un imens vehicul de luptă dotat cu turelă acţionată de la distanță și tun automat. Armata română (circa 70.000 de oameni), care a cumpărat în 2018 220 de vehicule blindate de acest tip pentru o sumă de aproape 900 de milioane de euro, încearcă să înceapă o creștere în forță după ani de îmbătrânire a echipamentului și de reducere a numărului celor înrolați. (-60% din 1987 și până astăzi).

Dacă războiul din Ucraina pare că a resuscitat NATO și a tras un semnal de alarmă în multe țări europene, interoperabilitatea reală a trupelor, în special în lupta terestră, a fost întotdeauna o bătaie de cap pentru personal.

Dincolo de miza simbolică a comunicării, ambiția „Scorpion Legacy” este una operațională. „Exercițiul a fost adaptat la ceea ce se întâmplă de cealaltă parte a graniței prin integrarea primelor informații privind războiul din Ucraina”, dă asigurări locotenent Claire, ofițer de presă al detașamentului francez din România. „Este o mare provocare să fim interoperabili și să arătăm că suntem capabili să fim o echipă”, rezumă la rândul său căpitanul Răzvan, 30 de ani, aflat în fruntea batalionului 20 infanterie al României.

Dacă războiul din Ucraina părea că a resuscitat NATO și a tras un semnal de alarmă în multe țări europene, interoperabilitatea reală a trupelor, mai ales în luptele terestre, a fost întotdeauna o bătaie de cap pentru statul major. „Situația din Ucraina a indicat unde mai avem de lucru. Mai avem timp să ne comportăm de parcă totul ar fi fost în regulă, dar, dacă lucrurile ar fi degenerat, ar fi trebuit, fără îndoială, să devenim pragmatici”, recunoaște locotenent-colonelul Adrien de la Batalionul 27 Vânători de munte (BCA) din Annecy, dislocat în România împreună cu RCH 4, precum și cu regimentul 93 Vânători de munte din Varces și cu regimentul 126 infanterie din Brive-la-Gaillarde.

Locotenent-colonelul Adrien este mâna dreaptă a comandantului Vincent Minguet, actualul șef al noii grupări tactice NATO (Battle Group Forward Presence) care supraveghează toate aceste trupe în România de când Franța a fost desemnată „națiune-cadru” la sfârșitul lunii martie a.c.. Acest „grup de luptă” se alătură altor trei create la începutul conflictului în Bulgaria, Ungaria și Slovacia, precum și altor patru care există din 2017 în țările baltice și Polonia. Acest grup NATO din România reunește acum în jur de 500 de soldați francezi și 300 de soldați belgieni, deplasați pentru o perioadă de patru ani. Militarii belgieni ar trebui să se alterneze cu cei olandezi. Misiunea a fost numită „Vulturul”.

Armatele franceze s-au angajat într-un nou rol

Asumându-și responsabilități în cadrul arcului de „reasigurare” NATO de pe flancul său estic, armatele franceze s-au trezit angajate într-un nou rol. „În februarie era posibil să plecăm să luptăm, acum trebuie să ne stabilim în zonă pe o durată mai lungă”, subliniază comandantul Christophe, ofițer de legătură cu armata română. Trupele franceze au fost trimise în mod regulat sub mandat NATO în Estonia din 2017 (aproximativ 300 într-o operațiune numită „Lynx”). Dar „națiunea-cadru” care organizează acolo este Regatul Unit.

În România, chiar dacă, pe hârtie, locul era ”liber” pentru Franța, de mult timp predomină prezența Statelor Unite, care au acolo nu mai puțin de șase baze militare. Din 2016, Bucureștiul găzduiește, în sudul țării, la Deveselu, un element al scutului antirachetă balistic al NATO, supravegheat de americani. „Suntem aici pentru a preveni o agresiune din partea Rusiei și pentru a proteja restul Europei”, reamintește ofițerul de presă american al celei mai importante baze americane din România, situată la Constanța, pe malul Mării Negre: 1.200 de soldați americani au fost dislocați acolo înainte de război, 2.500 astăzi. O cifră care va crește.

La această bază, botezată „MK” – de la Mihail Kogălniceanu, figură a renașterii culturale românești din secolul al XIX-lea – au sosit și militarii francezi, care au fost nevoiți să își găsească locul. Când forța de reacție rapidă a NATO de care aparțineau a fost declanșată la miezul nopții dintre 23 și 24 februarie, unii erau în plin antrenament la Mourmelon (Marne) și au fost nevoiți să conducă o noapte întreagă pe drumuri naționale nesfârșite până să se alăture regimentului lor. În timp ce o operațiune de acest tip este adesea pregătită cu câteva luni înainte, „în șaptezeci și două de ore toată lumea și-a părăsit domiciliul”, detaliază comandantul Christophe.

Cu toate acestea, la baza americană „MK”, în ciuda suprafeței acestui imens „hub” militar conectat atât la calea ferată, cât și la aeroport, unde autobuze asigură transferul de la 6.00 la 21.00 între rândurile de clădiri anonime și unde soldații dislocați alternează antrenamentul în izolare cu excursii de weekend, spațiul este limitat pentru francezi. Așadar, pe un teren semi-noroios (de curând asanat), în corturi precar încălzite, toate pe marginea pistei de decolare a avioanelor de luptă, s-au instalat temporar cu cele 200 de vehicule ale lor, alături de soldați belgieni și italieni.

Această fază este pe cale să se încheie. În câteva zile, centrul de greutate al militarilor francezi participanți la misiunea „Vulturul” va fi mutat la Cincu, un orăşel de munte din centrul României, care are deja o bază militară. Planurile logistice au fost făcute la începutul anului. Dar lucrările de extindere nu au putut începe imediat. Doar un mic birou de suport logistic ar trebui să rămână în Constanța. La Cincu, confortul va fi în continuare rustic, dar locația este concepută pentru a permite trupelor să își asigure în continuare ciclul de pregătire, în special unul de „mare intensitate”.

 „Este important să dezvoltăm aceste legături”

„Timp de o lună și jumătate, am făcut manevre la Constanța antrenându-ne pe plan intern, apoi am început parteneriate cu aliații noștri prin antrenament în mai multe baze românești, inclusiv mai multe campanii de tragere”, rezumă căpitanul Cyril, 37 de ani, liderul escadronului 4 RCH desfășurat în cadrul exercițiului „Scorpion Legacy”. „Românii ne aduc o altă viziune asupra inamicului, mai nuanțată. Este important să dezvolți aceste legături. Această cunoaștere reciprocă va fi utilă în ziua în care ar putea fi necesar să sprijinim sau să eliberăm un batalion român”, conchide locotenent-colonelul Adrien.

Din 7 mai, Forțele Aeriene franceze au trimis o sută de piloți în România pentru a opera un sistem de apărare antirachetă foarte rar desfășurat în operațiuni externe, numit Mamba. Sistemul antirachetă Mamba este format din trei vehicule separate: partea radar (stânga), partea de lansare (centru) și partea de comandă (dreapta). Face posibilă crearea unei „bule de protecție” în jurul unei zone definite și, într-o situație de război, poate observa și doborî aeronavele inamice.

Îndreptat spre Marea Neagră, în mijlocul ciulinilor înfloriți, acest sistem de apărare sol-aer de ultimă generație este format dintr-un radar și lansatoare echipate cu rachete Aster cu o rază de acțiune de 100 km. Instalat lângă Constanța, Mamba trebuie să contribuie la lărgirea bulei de protecție din jurul acestui port strategic, situat în apropierea gurilor Dunării, pe care ultimele evoluții ale războiului îl expun în mod deosebit.

În timp ce toate porturile ucrainene sunt acum blocate de Marina Rusă, împiedicând exporturile de cereale din grânarul lumii care era Ucraina, Constanța se conturează ca o platformă alternativă de transport comercial, după transbordarea producției peste graniță. Constanța este și cel mai apropiat port (situat la mai puțin de 180 km) de Insula Șerpilor, această insuliță pe care rușii și ucrainenii se luptă cu înverșunare încă de la începutul conflictului. Insula Șerpilor este considerată în prezent esențială pentru controlul traficului maritim în Marea Neagră și, prin urmare, esențială pentru asigurarea exporturilor de cereale.