Te poti intreba ce-ar avea de sarbatorit RASDAQ. Adevarul e ca sunt putine sau deloc realizarile pe care le-ar putea sarbatori cei care patroneaza aceasta piata, mai exact Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare (ANSVM) in 1999. In fapt, ANSVM nici nu a mai trimis, precum in perioada similara a anului trecut, comunicate cu realizari ale anului in curs sau planuri marete pentru anul care vine. Putina retinere in aceasta privinta nu strica. ANSVM a promis, in decembrie 1998, o multime de noutati pentru 1999, dar acestea nu s-au produs niciodata. Inainte de toate, era planul de a dinamiza piata RASDAQ prin includerea mai multor categorii de tranzactionare precum in cazul Bursei de Valori Bucuresti. Ideea era de a delimita companiile cu o capitalizare bursiera ridicata si cu lichiditate buna de restul plutonului de mii de societati. Blue-chips-urile ar fi trebuit astfel sa se supuna unor reguli mai stricte de transparenta, dar si sa beneficieze de o atentie mai mare a investitorilor. Nimic din toate acestea nu s-a intamplat.
RASDAQ a ramas in 1999 neschimbata si adevarul e ca nici n-a avut interesul sa o faca. Societatile de valori mobiliare au gasit alte afaceri decat cele traditionale pentru a-si rotunji veniturile. Ele au fost printre beneficiarele disponibilizarilor de personal in intreprinderile de stat. Asa cum, in 1996 si 1997, SVM-urile au pornit ofensiva pentru actiunile cuponarilor colindand satele Romaniei. In 1999, agentii de valori imobiliare au inceput sa se aseze la portile fabricilor pentru a le propune disponibilizatilor sa intre rapid in posesia salariilor compensatorii contra comisionului de rigoare. In acest fel, sute de miliarde de lei sositi pentru disponibilizati au contribuit artificial la cresterea volumului de tranzactionare pe piata RASDAQ. A fost, astfel, anul Agromecurilor, societati pe sema carora s-au facut tranzactiile pentru disponibilizati. Actiunile acestora inregistrau cresteri artificiale de sute de mii la suta si erau astfel raportate ca avand cele mai mari capitalizari bursiere.
De asemenea, anul 1998 a fost anul societatilor ce dispuneau de un patrimoniu imobiliar semnificativ. Cresterea preturilor acestor actiuni a avut insa o motivatie reala, intrucat au fost puternic disputate de investitori. Cumparand de pe RASDAQ o societate care dispunea de spatii comerciale centrale, puteai sa-ti recuperezi investitia vanzand unul sau doua din activele societatii. In aceeasi categorie de investitii s-au situat investitiile in societati hoteliere, unde activele puteau fi cumparate mult mai ieftin sub forma actiunilor. Anghel Iordanescu a fost unul dintre cei care si-au cumparat un hotel la Predeal folosindu-se de piata RASDAQ.
Afaceri mari s-au facut pe piata prin ofertele publice de cumparare. Investitori romani si straini au preluat zeci de societati listate pe RASDAQ prin intermediul acestei proceduri. Iar speculatorii isi ascuteau simturile la maximum incercand sa miroasa din timp urmatoarea oferta.
A fost, astfel, un an paradoxal. Desi piata RASDAQ, in ansamblul sau, n-a evoluat spectaculos si n-a crescut, ea a prilejuit celor care au lucrat ocazia de a castiga bani frumosi. Au castigat SVM-urile, brokerii, disponibilizatii si speculatorii, a castigat si CNVM pentru ca a luat comisioane de pe tranzactiile acestora. Cei mai multi au castigat, mai putin, RASDAQ. Sa pocneasca sampania!