Criza economică și provocările venite din mediul online sunt doar câteva dintre probleme cu care s-a confruntat echipa Capital din care făcea parte și Ana Smădeanu. În cei șapte ani petrecuți la Capital, revista a trecut prin câteva restructări de personal și schimbări de acționariat.

Capital: Cum ați ajuns să faceți parte din echipa revistei?
Ana Smădeanu: Am venit la Capital în ianuarie 2007, după ani de zile la o publicație de limba engleză care avea un target similar revistei. Pe atunci, Capital era la Ringier, astfel că lucram la multinațională, cu tot cu regulile corporatiste aferente. Nu cred că e greșit dacă spun că noi am fost singurii corporatiști din presa economică românescă. 
Îmi amintesc că pe un perete în redacție era o tablă pe care era desenat un tabel, pe coloane erau înșirați anii, respectiv numărul de abonamente. De vreun an-doi erau în scădere, însă cifrele încă erau de ordinul zecilor de mii. Multă vreme, cifrele alea au rămas scrise pe tablă, iar ceea ce cândva erau abonați anuali au devenit unici pe zi. În anii ce-au urmat, bătălia abonamentelor s-a transformat în goana după trafic. Iar suta aia de mii anuală o vedeam, cu puțin noroc, în unele zile în SATI. Aș zice că trecerea de la print la online a fost subtilă și inevitabilă, iar noi am învățat să dăm prima pagina a ziarelor pe Home Page. Multă vreme, mai ales atunci când redacțiile erau separate, print și online, se simțea o „luptă“ tacită între jurnaliști. O echipă subestima munca celeilalte și fiecare credeam că produsul nostru este mai bun. Din 2010-2011, a rămas o singură redacție, iar cei de la print au învățat să scrie pentru online și viceversa, indiferent de cât de mult le plăcea sau nu lucrul acesta. Eram o singură echipă, sub un singur brand, care concura însă cu printuri și online. 

Capital: Numiți un articol/subiect publicat în Capital în aceea perioadă, care a avut un impact major pentru societatea românească.
A.S.: Neacoperind domenii precum finanțe-bănci sau imobiliare care au generat întotdeauna subiecte cu impact major pentru societatea românească, am încercat să public povești de business extraordinare sau interviuri cu personaje greu de găsit. Am intervievat sute de antreprenori, cu business-uri mai mici sau mai mari, care țineau în spate o întreagă comunitate, iar poveștile lor se citeau, de cele mai multe ori, pentru prima oară în Capital. Îmi amintesc interviul cu miliardarul Frank Timiș, Capital fiind prima revistă care s-a întâlnit cu el și i-a scris povestea. De asemenea, a fost singura revistă din România care, în noiembrie 2016, în noaptea alegerilor din Statele Unite, se putea lăuda că are în arhivă un interviu cu proaspătul președinte al Americii. Au avut impact major aceste materiale? Nu știu, însă sunt convinsă că cei care intenționau să-și deschidă o afacere sau erau la început de drum în antreprenoriat au avut drept sursă de inspirație poveștile oamenilor de afaceri despre care Capital a scris. 

 

Capital: Ce dificultăți ați întâmpinat în perioada în care ați lucrat la Capital? 
A.S.: În șapte ani de zile au fost nenumărate. Să nu uităm că presa a fost, poate, domeniul cel mai afectat de criza economică, iar noi, jurnaliștii, am simțit acest lucru cel mai bine pe pielea noastră. Și n-a fost ușor, mai ales că s-a suprapus cu perioada în care online-ul intra pe val, iar printul nu mai era „cool“. Am prins schimbări de redactori șefi, de acționariat, de concept, iar toate acestea au venit la pachet cu momente dificile. Când am venit la Capital, redacția avea dublul numărului de jurnaliști față de momentul plecării mele. În plin boom economic, revista avea un format, cu caiete separate, iar din 2009 a devenit mai mic, cu o grafică care trimite către o publicație de tip magazin. Exclusivitățile pe care cândva le ascundeam o săptămână întreagă deveneau materiale zilnice în online și era din ce în ce mai dificil să acoperi printul cu subiecte relevante și să scrii pe site materiale care să genereze trafic. Am fost forțați să ne adaptăm din mers la noile cerințe în timp ce eram cumva scoși din zona de confort. Inevitabil să nu iasă scântei după atâtea schimbări!

Capital: Vă amintiți o întâmplare specială, deosebită din perioada în care ați lucrat la Capital?
A.S.: Au fost multe, iar azi unele par amuzante deși la vremea respectivă nici măcar n-am zâmbit. Cred că în primii mei ani la Capital atmosfera era mai destinsă, ne făceam tot felul de farse. Îmi amintesc că pentru o perioadă aveam masă de fusball în redacție, moștenită de la Pro Sport, și ne jucam cu toții în mijlocul zilei. Ba chiar aveam și team building-uri anuale sau Secret Santa de Crăciun. 

Capital: Ce mesaj aveți pentru cititorii de astăzi ai Capital?
A.S.: Să continue să citească Capital, să se informeze mai mult din presă și mai puțin de pe rețelele de socializare. Capital încă oferă con­ținut propriu, iar asta înseamnă informație cu valoare adăugată. s