ANAF a demarat proceduri de control privind raportarea „Country-by-Country”. Înființată pentru prima dată în 2017 în România, cerința de raportare pe țări individuale (Country-by-Country Reporting - CbC) impune grupurilor de companii multinaționale cu venituri consolidate de cel puțin 750 de milioane de euro să ofere autorităților fiscale informații detaliate despre distribuția globală a veniturilor și impozitelor plătite.
ANAF a demarat proceduri de control privind raportarea „Country-by-Country”
Înființată pentru prima dată în 2017 în România, cerința de raportare pe țări individuale (Country-by-Country Reporting – CbC) impune grupurilor de companii multinaționale cu venituri consolidate de cel puțin 750 de milioane de euro să ofere autorităților fiscale informații detaliate despre distribuția globală a veniturilor și impozitelor plătite.
Recent, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și-a concentrat atenția asupra acestor raportări și a început proceduri de verificare pentru a confirma îndeplinirea de către contribuabili a obligațiilor specifice de notificare și raportare.
Raportul Country by Country (CbC) reprezintă implementarea în legislația Uniunii Europene a recomandărilor OECD din cadrul Acțiunii 13 a planului BEPS (Base Erosion and Profit Shifting) și urmărește schimbul automat de informații despre activitățile desfășurate de grupurile de entități multinaționale supuse acestei raportări. Această inițiativă legislativă are ca obiectiv sporirea transparenței în ceea ce privește practicile fiscale ale grupurilor multinaționale. Ea presupune schimbul automat de informații între autoritățile fiscale, obligații specifice de notificare și raportare pentru societățile care fac parte din grupuri multinaționale active în Uniunea Europeană.
În conformitate cu dispozițiile Codului de Procedură Fiscală, o societate-mamă finală dintr-un grup de întreprinderi multinaționale cu rezidența fiscală în România trebuie să prezinte un Raport CbC pentru fiecare an fiscal de raportare. O entitate care face parte dintr-un grup de întreprinderi multinaționale cu rezidența fiscală în România, dar nu este societatea-mamă finală, societatea-mamă surogat sau entitatea raportoare, are obligația de a notifica ANAF cu privire la identitatea și rezidența fiscală a entității care depune raportarea la nivelul grupului.
Ce se întâmplă dacă schimbul automat de informații între autoritățile fiscale nu este fezabil?
În situațiile în care schimbul automat de informații între autoritățile fiscale nu este fezabil, responsabilitatea raportării revine entității care nu este societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale. Aceste circumstanțe sunt strict definite de lege și includ situații în care:
(i) societatea-mamă nu este obligată să prezinte raportul în țara sa de rezidență;
(ii) jurisdicția în care societatea-mamă finală își are rezidența fiscală este parte la un acord internațional în vigoare, la care România este, de asemenea, parte, dar nu este parte la un acord care stabilește autoritatea competentă și la care România nu este parte;
(iii) în jurisdicția în care își are rezidența fiscală societatea-mamă finală a intervenit un eșec sistemic, notificat de autoritatea competentă din România entității locale.
Prin urmare, în situația în care societatea-mamă a grupului are rezidența într-o țară cu care România nu a încheiat un acord reciproc de schimb de informații, entitatea locală este încă obligată să depună raportul către ANAF.
România a fost declarată stat nereciproc
În ceea ce privește schimbul de rapoarte CbC între statele membre ale UE acesta este reglementat de Directiva UE 2016/881. În ceea ce privește țările non-UE, România a fost declarată stat nereciproc. Acest lucru înseamnă că autoritățile fiscale române nu primesc rapoarte CbC de la alte jurisdicții non-UE în temeiul acordului privind stabilirea autorității competente. Prin urmare, entitatea locală care face parte dintr-un grup multinațional cu societatea-mamă într-un stat non-UE ar putea avea obligația de a efectua raportarea.
În ultima perioadă, ANAF și-a concentrat eforturile de control în vederea verificării respectării obligației de raportare CbCR. Uneori, a examinat chiar conținutul rapoartelor depuse către ele. Verificările sunt urmate de emiterea și comunicarea de notificări de conformare către societățile locale din grupurile multinaționale. Societățile au la dispoziție 30 de zile pentru a se conforma, în cazul în care este necesar, obligației de raportare sau pentru a furniza explicații referitoare la entitatea din grup responsabilă pentru această obligație. În caz contrar, există riscul inițierii unor acțiuni de control din partea autorităților fiscale.
Ce amenzi se dau pentru nerespectarea regulilor?
Este crucial ca companiile românești, care fac parte din grupuri multinaționale, să se asigure că respectă obligațiile de raportare. O analiză atentă a legislației relevante determină dacă entitățile au sau nu obligații de raportare în România. Având în vedere intensificarea controalelor ANAF în această privință, este esențială o abordare proactivă din partea companiilor.
Neîndeplinirea acestor cerințe poate atrage repercusiuni financiare semnificative. Amenzi pentru depunerea tardivă sau transmiterea de informații inexacte în raportul CbC variază între 30.000 și 50.000 de lei, în timp ce pentru neîndeplinirea obligației de raportare, amenzile pot ajunge de la 70.000 la 100.000 de lei, conform unui studiu realizat de Adrian Rus și Georgiana Bizdrigheanu de la EY România, alături de Victor Bozdog de la „Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL”.
