Guvernul Ponta a decis să legalizeze bacsisurile. Cu condiţia că acestea să fie impozitate, fireşte. Asta după ce ANAF a reuşit să se facă de ruşine cu privire la modul în care este în stare să se lupte cu evaziunea fiscală, dovedindu-se doar un fel de golan de şcoală generală, neiertător cu cei mai mici şi mai pricăjiţi, dar plin de respect faţă de cei mari şi puternici. E păcat că se întâmplă aşa. Două instituţii extrem de importante, care ar trebui să fie jucători principali în lupta pentru combaterea corupţiei sunt târâte în scandaluri mediatice, iar activitatea lor este pusă sub semnul întrebării. Este vorba despre ANAF şi despre Procuratură. Ambele au ceva în comun: ofensivă lor instituţională este strâns legată de coordonarea oamenilor din SRI. Atât în cazul procurorilor, cât şi al inspectorilor fiscali, multe date, informaţii şi cunoştinţe de specialitate sunt datorate concursului acestui serviciu secret. De aici, probabil, şi schimbarea impresionantă în activitatea acestora din ultimul timp. Un lucru important lipseşte însă în ambele cazuri. Nu există persoane abilitate şi capabile să comunice şi să explice raţiunile şi obstacolele specifice din spatele fiecărei acţiuni. La fel ca în cazul SRI, atât Procuratura cât şi ANAF-ul au căpătat o dependenţă exagerată de întuneric şi discreţie. Iar dacă în cazul unui serviciu secret lucrurile pot fi înţelese, în cazul celorlalte două instituţii extrem de importante ale statului mă tem că cele două condiţii menţionate mai sus sunt incompatibile cu misiunea lor.
Am avut ocazia să discut cu câţiva patroni de restaurante. Eram curios cum îşi vor rezolva intrarea în legalitate a afacerii, mai ales din perspectiva ultimelor cazuri sancţionate de ANAF. Erau cu toţii preocupaţi de legalizarea operaţiunilor fiindcă niciunul nu-şi dorea să se trezească cu cârciumă închisă. Şi la fel de nedumeriţi despre modul cum vor trebui să înregistreze bacşişul şi ce consecinţe va avea acest lucru asupra afacerii lor. Unul dintre ceşti oameni mi-a mărturisit că a fost „vizitat“ în aceeaşi zi şi de aceeaşi echipă care a închis restaurantul White Horse. Caz devenit deja celebru fiindcă patronii de acolo s-au ocupat să popularizeze situaţia şi să-i sublinieze absurditatea. Totuşi – surpriză! – omul meu nu a fost nici măcar controlat la cash-ul din casă. Pur şi simplu, unu dintre oamenii de la ANAF i-a accesat computerul cu un soft special ca să vadă dacă toată activitatea este fiscalizată sau are un registru dublu. Faptul că n-a existat o dublă evidenţă i-a făcut pe inspectori să-i dea pace şi să-şi vadă de alţi muşterii. Povestea de mai sus face destul de clară o anumită tehnică de a lucra. Ba chiar mi se pare că pot să identific bune intenţii în spatele acestor acţiuni. Totuşi, aşa zisul binom DNA_SRI, care pare a fi devenit deja un trident odată cu alăturarea ANAF, s-ar putea să facă mai mult rău decât bine dacă nu se ocupă mai serios şi de comunicare. Mai ales când toate astea se întâmplă pe fondul asurzitoarei tăceri venite dinspre Palatul Cotroceni.
Dar să lăsăm deoparte teoria conspiraţiei şi să punem o altă întrebare punctuală autorităţilor! Aş vrea să ni se spună dacă următoarele pe lista ANAF sunt saloanele de beauty. Sau taxiurile? Spitalele poate? Nu de alta, dar dacă tot se implică în industria serviciilor (ne-secrete în acest caz), să nu nedreptăţească pe nimeni.
CLAUDIU ȘERBAN
Director Editorial CAPITAL