Cadrul legal pentru poprirea pe salariu
Poprirea pe salariu este o formă de executare silită prin care creditorii își pot recupera sumele datorate de la debitori. Procedura este declanșată de un executor judecătoresc, în baza unui titlu executoriu, sau de autoritățile fiscale, cum este cazul ANAF.
Aceste instituții identifică angajatorul debitorului și trimit o adresă de poprire, prin care obligă firma să rețină o parte din venitul net lunar al salariatului datornic. Angajatorul devine astfel terț poprit și are obligația de a reține sumele indicate și de a le vira către creditor. Dacă nu respectă aceste cerințe, poate fi tras la răspundere, transmite Startupcafe.
Potrivit Codului de procedură civilă și Codului muncii, poprirea pe salariu se face în anumite limite. Dacă datoria este de natură generală – precum credite bancare, datorii comerciale sau alte creanțe –, se poate reține până la o treime din salariul net. În cazul obligațiilor de întreținere sau alocațiilor pentru copii, reținerea poate ajunge până la jumătate din venitul lunar net.
Dacă un angajat are mai multe popriri în același timp, suma totală reținută nu poate depăși 50% din venitul lunar. Mai mult, dacă salariul net este mai mic decât salariul minim net pe economie, poprirea se aplică doar asupra sumei care depășește jumătate din acest prag.
Ce venituri pot fi poprite și ce excepții există
Veniturile ce pot fi urmărite silit includ salariile, bonusurile, pensiile, indemnizațiile de șomaj, veniturile din chirii, dividende, drepturi de autor sau activități independente. De asemenea, conturile bancare ale debitorului pot fi blocate, atât în privința soldului existent, cât și a încasărilor viitoare.
Totuși, legea prevede excepții clare. Nu pot fi poprite alocațiile pentru copii, ajutoarele pentru maternitate, indemnizațiile pentru îngrijirea copilului bolnav, bursele, diurnele sau alte indemnizații speciale stabilite prin lege.
În plus, unele fonduri cu destinație specială, precum finanțările nerambursabile pentru proiecte, sunt excluse de la executare.
Obligațiile angajatorilor și consecințele nerespectării legii
În momentul în care angajatorul primește o adresă de poprirea pe salariu, trebuie să rețină suma urmărită, să o consemneze și să anunțe executorul judecătoresc sau autoritatea care a dispus măsura.
Dacă un angajat pleacă de la o firmă și se angajează în altă parte, obligația de reținere se transferă automat către noul angajator. Nerespectarea acestei obligații poate duce la validarea popririi în instanță, printr-o hotărâre care transformă angajatorul în debitor direct al creditorului.
Astfel, firma ar putea fi obligată să plătească din fonduri proprii sumele datorate, dacă nu le-a reținut și virat la timp. Mai mult, angajatorul riscă o amendă judiciară cuprinsă între 2.000 și 10.000 de lei.
Problemele frecvente din practică
Avocații semnalează mai multe situații problematice care pot apărea la poprirea pe salariu. În unele cazuri, angajatorii calculează greșit sumele reținute și ajung să oprească mai mult decât permite legea, prejudiciind salariatul.
Alteori, se rețin sume din venituri care nu ar trebui poprite, precum alocații sau indemnizații speciale. Există, de asemenea, întârzieri frecvente în ridicarea popririlor, chiar și după achitarea integrală a datoriilor.
În cazul ANAF, pot apărea popriri simultane, atât la angajator cât și la bancă, ceea ce duce la rețineri peste limita legală. De asemenea, sunt cazuri în care se emit adrese de poprire eronate, din cauza unor probleme informatice sau administrative. Remedierea acestor erori este adesea greoaie și necesită intervenții suplimentare din partea debitorului.
Poprirea rămâne activă chiar dacă salariatul își schimbă locul de muncă sau intră în șomaj. În cazul șomajului, doar sumele datorate pentru întreținere sau daune corporale pot fi reținute din indemnizație. Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) devine atunci instituția responsabilă cu aplicarea măsurii.
