Suntem pe ultimul loc la educație financiară în Europa. Un studiu care a circulat recent în mediul de afaceri arăta că ne aflăm la coada clasamentului în ceea ce privește gradul de înțelegere a modului în care circulă banii. De ce ar trebui să ne îngrijoreze acest lucru?
Tot ce se întâmplă în lume are undeva, chiar dacă uneori ascuns, un resort financiar. De la companiile care urmăresc în mod transparent profitul, până la fundații, ONG-uri sau guverne, banii sunt combustibilul cu care sunt puse în mișcare mecanismele din dotare. Chiar crima organizată a putut fi combătută urmărindu-se traseul banilor. În aceste condiții, a nu fi educat din punct de vedere financiar este echivalent astăzi cu a fi un marinar care nu știe să înoate. Un pic cam riscant…
Mai trist este faptul că mulți dintre factorii de decizie aflați în diverse puncte cruciale ale statului sunt mari cântăreți de serenade populiste adresate electoratului, dar complet afoni din punct de vedere economic. Doar astfel pot fi interpretate preocupările de a „revoluționa” peste noapte tot eșafodajul financiar al statului, plecând de la legea salarizării unitare și mergând până la încercarea de a introduce un impozit pe gospodărie. Chiar dacă, în teorie, unele dintre aceste inițiative ar putea părea benefice, lipsa soluțiilor de implementare le transformă în niște utopii care au tot atâta legătură cu realitatea cât are porcul cu zborul.
În acest context, cu ocazia Galei de Excelență în Management organizate de Capital, am avut o dublă surpriză plăcută. Pe de o parte, m-am asigurat că există o întreagă garnitură de manageri din toate domeniile, capabili să gestioneze afaceri în creștere și să îndeplinească obiective economice dintre cele mai ambițioase. Pe de altă parte, prezența la gală a câțiva miniștri, precum și mesajul acestora adresat mediului de afaceri, arată că există înțelegere și apreciere pentru performanțele pe care le fac românii noștri în meseriile lor. Vrem, nu vrem, este bine să recunoaștem că în tot ceea ce înseamnă educație economică și financiară, de la grija față de felul cum sunt cheltuiți banii până la respectul față de clientul care ne plătește, cei mai performanți profesori au fost companiile multinaționale. Acestea, prin garnitura de manageri expați care s-au învârtit pe la conducerea companiilor celor mai performante, au lăsat în urmă numeroși profesioniști care înțeleg cu adevărat ce înseamnă o afacere.
Acești oameni, care acum duc pe umeri greul creșterii economice a țării, merită mai mult decât o concurență neloială cu ineficiența și indolența care dăinuie în multe dintre operațiunile finanțate de la bugetul de stat. În clipa în care cei angajați la stat își vor măsura salariul, nu în funcție de bunăvoința șefului sau apartenența la un anumit partid, ci în funcție de performanțele profesionale, vom ști că avem de-a face cu o singură Românie, modernă. Până atunci, însă, nu vom putea decât să lovim cu biciul în cei harnici, care trag economia în sus și să cărăm după noi balastul celor care nu muncesc, dar vor privilegii în schimbul unor voturi. Iar ăștia din urmă se descurcă și fără educație economică, ba chiar și fără alfabetizare. Să sperăm că nu în direcția asta dorim să ne îndreptăm.
CLAUDIU ȘERBAN,
director editorial Capital