Iranul nu poate opri exporturile sale de petrol, pentru că are nevoie de ele mai mult decât au nevoie clienţii săi să importe. Tocmai existenţa unor rezerve strategice de petrol în SUA, Europa, Japonia, China, şi în alte părţi ale lumii a fost un element cheie care a dus la decizia preşedintelui american Barack Obama din 30 martie, aceea ca autorităţile americane să sancţioneze băncile străine care desfăşoară tranzacţii legate de petrol cu banca centrală a Iranului. Liderul de la Casa Albă a decis că piaţa petrolieră mondială este în masură să suporte aplicarea, la finele lunii iunie, de noi sancţiuni împotriva exporturilor de ţiţei iranian.

Însă pe fondul creşterii preţului petrolului, există o presiune politică pentru utilizarea rezervelor strategice pentru a micşora preţurile la benzină. Pe 29 martie, premierul francez Francois Fillon a anunţat că guvernele din SUA şi Europa sunt pe punctul să ajungă la o înţelegere în privinţa eliberării de ţiţei de la rezervele strategice. Însă Sarah Emerson, preşedintele unei companii americane de consultanţă în siguranţa energetică susţine că este important ca aceste rezerve strategice să fie păstrate pentru atunci când utilizarea lor va fi cu adevărat necesară. Dacă rezervele sunt folosite de fiecare dată când preţurile cresc, ele vor fi epuizate în cele din urmă, iar situaţiile cu adevărat urgente vor rămâne fără soluţie, spune sursa citată de BusinessWeek.

Emerson este de părere că folosirea rezervelor nu este necesară acum pentru că lumea este, deocamdată, bine aprovizionată cu petrol. Producţia este în creştere datorită noilor exploatări din SUA, Canada, Brazilia, fosta Uniunea Sovietică şi Africa, spune ea, în timp ce consumul în SUA şi Europa a scăzut comparativ cu anul trecut, fiind uşor în creştere doar în statele în curs de dezvoltare.

"Ar fi nevoie de câteva luni pentru ca petrolul din Arabia Saudită şi din alte părţi ale lumii să umple golul provocat de Iran", spune Sarah Emerson, adăugând că folosirea rezervelor strategice s-ar putea dovedi o mişcare inutilă întrucât Iranul ar putea fi adus la masa negocierilor în câteva luni.