El face o comparaţie între progresele înregistrate de cele două economii nordice şi cele înregistrate de Suedia şi Elveţia, care şi-au păstrat monedele în 1999 şi au continuat să crească la fel ca înainte.
Suedia şi Elveţia au crescut la fel sau mai repede în intervalul 2001-2011 faţă de anii 1991-2001. În schimb, economia Germaniei şi a Olandei nu doar a încetinit în 2001-2011 (la 1,25% şi chiar 3 la sută, în cazul Olandei), ci a fost suprimată şi creşterea salariilor. Un raport recent cu privire la experienţa Olandei în zona euro a constatat că în cazul în care creşterea economică şi cheltuielile de consum ar fi urmat modelul Suediei şi Elveţiei în ultimii zece ani, consumatorii olandezi ar fi cheltuit cu 45 de miliarde de euro pe an mai mult.
"Nu e de mirare că germanii şi olandezii sunt furioşi. Dar furia lor ar trebui să fie direcţionată către guvernele care i-au adus în euro, nu către cetăţenii nefericiţi din Europa Mediteraneană, care acum îndură, de asemenea, efectele monedei comune", scrie Dumas pentru Bloomberg. "Suedia şi Elveţia nu au fost nevoite să sacrifice prosperitatea oamenilor obişnuiţi, în timp ce s-au bucurat de locuri de muncă. Ceea ce înseamnă că ajungem la o singură concluzie: moneda euro a fost o greşeală de la început. Ar trebui să fie abandonată la unison, iar asta cât mai repede. Nimeni nu ar trebui să fie surprins de persistenţa costurilor divergente şi a inflaţiei preţurilor în cele 17 ţări care au adoptat moneda euro. Această divergenţă a produs discrepanţe majore în ceea ce priveşte competitivitatea".
În acelaşi timp, diferenţele mari între ratele de creştere a economiilor cu valută comună au creat o sursa naturală de dezechilibre. Acestea includ o acumulare excesivă de datorie în sectorul privat, care a paralizat naţiunile cu potenţial de creştere rapidă, cum ar fi Spania şi Irlanda.
