O dispută politică aprigă face ravagii în România după ce premierul Victor Ponta, liderul Partidul Social Democrat (PSD) de stânga, a folosit majoritatea sa parlamentară pentru a forţa suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, un apropiat al Partidul Democrat Liberal (PDL), de opoziţie, de centru-dreapta, pentru un presupus abuz de putere, comentează Dimitar Bechev, analist politic la ''European Council on Foreign Relations'' şi şef al biroului de la Sofia al acestui organism, autorul articolului publicat azi de săptămânalul European Voice.
Băsescu se confruntă acum cu un referendum pe 29 iulie, care va decide dacă suspendarea lui va fi permanentă şi despre care unii observatori spun că este probabil să îl piardă. Acest lucru va consolida puterea Uniunii Social-Liberale (USL) de guvernământ, dominată de socialiştii lui Ponta şi care controlează deja cele două camere ale Parlamentului, precum şi cele mai multe municipalităţi, relevă analistul bulgar.
Paradoxal, scrie semnatarul articolului, Traian Băsescu a fost cel care l-a numit pe Ponta ca premier, până la alegerile din noiembrie, după ce centrul-dreapta a pierdut majoritatea în Parlament. De atunci, relaţiile s-au deteriorat până la o duşmănie făţişă, apreciază analistul.
Dar nicio parte nu este fără vină în acest conflict, este de părere Bechev. Băsescu nu are deloc antecedente fără pată – realegerea sa în al doilea mandat ca preşedinte în decembrie 2009 a fost marcată de acuzaţii, în plan intern şi din partea unor observatori internaţionali, de fraudă, abuz de putere executivă şi părtinire în mass-media. Curtea Constituţională a respins apelul opoziţiei de reluare a votului, despre care PSD credea că a fost câştigat de Mircea Geoană, la vremea aceea liderul partidului.
Nemulţumirea populară faţă de Băsescu, care a devenit preşedinte în 2004 pe o platformă anti-corupţie, a atins apogeul în luna ianuarie a acestui an. O majoritate a românilor a fost dispusă să tolereze conducerea sa autocrată atunci când vremurile erau bune, iar economia ţării creştea cu 7% pe an. Dar măsurile de austeritate care au urmat după criza economică au condus la incertitudine şi tulburări, lăsând PDL profund afectat.
Este prea devreme să judeci România drept o altă democraţie eşuată din Europa postcomunistă, subliniază analistul. Ţara rămâne sensibilă la presiunea din afară. Parlamentari europeni din Partidul Popular European de centru-dreapta (din care face parte PDL, chiar dacă Traian Băsescu şi-a început cariera ca politician de stânga), a cerut UE să utilizeze articolul 7 din Tratatul de la Lisabona şi să suspende dreptul de vot al României în Consiliul UE, acuză analistul citat.
România se pregăteşte deja pentru un raport negativ în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), monitorizarea postaderare de către UE a reformelor din sistemul judiciar şi luptei împotriva corupţiei. România rămâne, de asemenea, în mod crucial dependentă de Fondul Monetar Internaţional, potrivit unui acord stand-by încheiat în 2009.
Ceea ce se întâmplă în România contează foarte mult pentru UE, subliniază semnatarul articolului. Intervenţiile de la Bruxelles ar putea acţiona ca un corectiv la excesele politice interne. Dar, în timp ce mulţi ar putea să fie încurajaţi de capacitatea UE, chiar şi în vremuri de criză profundă, de a salva democraţii fragile de ele însele, astfel de misiuni (s-a văzut deja în Ungaria) ar putea produce numai victorii a la Pirus.
Esenţa tranziţiilor democratice sprijinite de UE a fost de a construi sisteme durabile capabile să gestioneze conflictele sociale şi politice şi să garanteze statul de drept. Evenimentele din România demonstrează că tranziţia sa democratică este incompletă. Poate UE să ofere o soluţie pe termen lung sau doar o rezolvare temporară?, se întreabă în final analistul bulgar.
Sursa: Agerpres