Analiştii prezenţi joi la Colocviile de Politică Monetară, organizate de Banca Naţională a României (BNR), consideră că adoptarea unilaterală a euro este exclusă, întrucât ar exista riscuri mari pentru economie, în contextul în care ţara noastră nu îndeplineşte criteriile de convergenţă reală şi nominală.

„Adoptarea unilaterală a euro eu o văd ca fiind exclusă, întrucât nu avem consimţământul UE şi există riscuri foarte mari”, a declarat Laurian Lungu, director al Macroanalitica, citat de Mediafax.

Lungu a explicat că adoptarea unilaterală a euro ar fi o greşeală, pentru că România are nevoie de perioada de tranziţie, în contextul în care există diferenţe mari din punctul de vedere al ratei de politică monetară şi ratei rezervelor minime obligatorii.

De asemenea, Lungu a arătat că rata de schimb valutar facilitează o ajustare mai rapidă a dezechilibrelor şi că un curs fix ar avea un cost foarte mare asupra economiei reale.

Nu îndeplinim condiţiile de la Maastricht

Laurian Lungu a explicat că România nu îndeplineşte criteriile de la Maastricht de adoptare a euro. Chiar dacă acest lucru s-ar întâmpla, ar exista problema participării la ERM-2, respectiv nivelul cursului la care ar trebui să intre în acest mecanism.

„Va fi nevoie de timp până ajustăm deficitul bugetar la 3% din PIB. Autorităţile europene sunt foarte stricte în privinţa respectării criteriilor de la Maastricht, deşi există voci care spun că aceste criterii nu mai sunt relevante. Nu cred că aceste criterii vor fi schimbate pe termen foarte scurt”, a mai explicat economistul.

Pe de altă parte, Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen, consideră că adoptarea unilaterală e exclusă. „Cine ar face emisiune monetară pentru România, care nu e de dimensiunile unor state precum Kosovo sau Muntenegru?”, a întrebat retoric economistul.

Problema convergenţei

Ionuţ Dumitru a arătat că, pe măsură ce procesul de convergenţă avansează, moneda îşi păstrează potenţialul de apreciere şi că o trecere la euro la nivelul actual al cursului poate însemna costuri mai mari pentru debitori.

În plus, Dumitru a menţionat că România nu mai îndeplineşte criteriile de convergenţă decât în privinţa datoriei publice.

„În ceea ce priveşte covergenţa reală, nu există criterii definite cantitativ. În sens larg, procesul este definit ca fiind ajustarea structurilor sociale, politice şi economice”, a arătat economistul-şef al Raiffeisen.

El a mai precizat că nici în privinţa convergenţei instituţionale România nu are o situaţie prea bună, situându-se pe ultimul loc în UE, potrivit unui clasament al Băncii Mondiale.

„Din punctul de vedere al instituţiilor, nu suntem unde ar trebui să fim pentru a ne gândi la zona euro”, a avertizat Dumitru.

Intrarea în ERM-2, mecanismul european al ratelor de schimb, este etapa premergătoare aderării la zona euro. Înainte de a intra în zona euro, o ţară trebuie să respecte criteriile economice incluse în Tratatul de la Maastricht, respectiv să se afle timp de 2 ani în ERM-2, în cadrul căruia moneda naţională să fluctueze într-un intervalul de plus-minus 15% faţă de euro.

Inflaţia statelor care doresc să adopte euro nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media ratelor inflaţiei din cele mai perfomante trei state membre, iar deficitul bugetar trebuie să reprezinte maxim 3% din Produsul Intern Brut. De asemenea, datoria publică se poate plasa la maxim 60% din PIB.

SURSA: Mediafax

DETALII:
Citiţi şi Adoptarea unilaterală a euro: „între raţiune şi delir”.