Jacob Grapengiesser, administrator al fondului scandinav East Capital, a declarat săptămâna trecută că băncile româneşti sunt scumpe, tranzacţionându-se la preţuri de 6-7 ori valoarea lor contabilă. Sesizând excesul, ei au vândut participarea la Banca Transilvania şi au cumpărat acţiuni la o banca în Serbia, la o valoare de 1-1,5 ori mai mare decât valoarea contabilă.
Cum traducem mesajul transmis? El este încă o confirmare că acţiunile TLV au pierdut energia, iar banii investitorilor la bursă devin imobilizaţi.
Să considerăm două grafice ale TLV: primul neajustat pentru gratuite, al doilea ajustat. În primul subchart se observă niveluri de aşteptare ale investitorilor. În ultimii doi, ani se observă clar evoluţia ascendentă până în luna martie, preţul atingând niveluri de 1,50. Situaţia este diferită acum, când consolidarea exprimă lipsă de optimism privind reatingerea acestei valori. Prin absurd, dacă preţul unei acţiuni TLV ar reatinge 1,5 RON, capitalizarea bursieră a băncii ar deveni 6 miliarde RON, adică aproximativ 1,77 miliarde euro (4 miliarde pe acţiune x 1,50) pentru o cotă de piaţă de sub 5%. Un moment serios de reflecţie…
Subchartul 2 prezintă TLV într-o situaţie de aşteptare: suportul pe termen lung se află la valoarea 1,0, iar cel pe termen mediu-lung la 1,08 a fost violat recent.
Mai are TLV forţa să iasă din intervalul 1,0-1,10? Numai rezultate financiare excepţionale o mai pot scoate din acest spaţiu strâns. Sau, de ce nu, un alt set de gratuite, care să schimbe blazarea investitorilor.
Orice început prezintă oportunităţi excelente de creştere, iar acţiunile TLV nu au făcut excepţie până în 2006. Dar să cumperi acum cu speranţa că poate vor oferi acţiuni gratuite sau că cineva va cumpăra cu un preţ mai ridicat este o strategie riscantă, pentru simplul motiv că piaţa oferă alte oportunităţi, în special pe Rasdaq.
Sursa: https://ta.educofin.com
