ONU a recomandat această soluție cu două state încă din 1947. A fost acceptată de evrei, respinsă de arabi, susține jurnalistul.

Din 1948 până în 1967, Cisiordania, Ierusalimul de Est și Gaza au fost, toate, în mâini arabe, nu evreiești. Un stat palestinian ar fi putut fi creat în orice moment. Dar nu a fost.

Între 2000-2001, Israel, alături de președintele Bill Clinton, a oferit palestinienilor un acord viabil cu două state (una din multele oferte din ultimii 20 de ani). Au refuzat. Asta era concluzia lui Clinton, descrisă în autobiografia sa, „Viața mea”.

2005 are o relevanță specială. Israelul și-a retras unilateral forțele și coloniștii din Gaza, oferindu-le rezidenților locali prima șansă din istorie de a se guverna singuri, ceea ce Turcia otomană și Egiptul nu făcuseră niciodată.

În 2007, Autoritatea Palestiniană a fost demisă, iar Hamas a preluat controlul. De atunci a începtut să-și exercite puterea nemiloasă.

Adevărul despre Hamas

Ce este, mai exact, Hamas? O organizație teroristă. Este desemnarea sa formală de către SUA și UE. Care este obiectivul Hamas? Anihilarea și înlocuirea Israelului cu un regim islamist. Acestea sunt lucruri adesea exprimate chiar de liderii Hamas.

Unii se plâng de un dezechilibru în acest conflict, afirmând că nu este o „luptă corectă”, deoarece Israelul este mult mai puternic. Alții oferă o justificare a acțiunilor Hamas, amintind amenințarea cu expulzarea a patru familii palestiniene din Ierusalim. Fără a observa că aceasta este o problemă legală, de lungă durată în sistemul judiciar israelian.

Se mai sugerează că Israelul a declanșat mânia Hamasului prin hărțuirea musulmanilor, în timpul Ramadanului, ceea ce reprezintă o denaturare totală a faptelor. Nu se menționează că Israelul s-a străduit să protejeze dreptul de închinare pentru toate religiile, ceva destul de rar în acea parte a lumii.

Secretele conflictului Israel-Hamas

Ura Hamas față de Israel este permanentă. La fel ca și obiectivul său de a domina într-o zi teritoriile palestiniene, nu numai în Gaza, ci și Ierusalimul de Est și Cisiordania, ca parte a strategiei sale mai ample.

Se neglijează și instrumentalizarea dramei copiilor palestinieni de către un regim cinic Hamas, care știe că imaginile tinerelor victime vor schimba întreaga narațiune pentru cei care văd doar fotografiile, nu și contextul.

Nu văd acest conflict pur și simplu ca o dezbatere interminabilă pentru a dovedi că o parte are dreptate și cealaltă nu, subliniază Harrris. Deloc. Atât Israelul cât și în lumea arabă, inclusiv teritoriile palestiniene, au un vis comun: pacea, pacea durabilă.

Israelul nu a renăscut pentru a se afla într-un conflict permanent. Faptul că șase țări arabe au acum legături normalizate cu Israelul este un semnal puternic că pacea este realizabilă, conchide autorul.

Dar, subliniază el, asta nu se va întâmpla câtă vreme Hamas stăpânește Gaza, se agață de obiectivele sale criminale iar unii cred că este victima unui conflict, în fapt, propria sa creație.