Analiza este a lui Marius Popescu, președintele Asociației Companiilor Aeriene Românești. Așadar, când vom vedea avioane electrice transportând pasageri pe scară largă, cât de aproape sau departe este România în acest demers și unde ne aflăm în acest moment în cursa pentru un viitor aviatic (mult) mai verde?
Un început promițător: Primele avioane electrice certificate
Totul are un începutul. Tranziția către avioanele electrice a fost marcat în Slovenia, de către Pipistrel Velis Electro, primul avion electric certificat de către Agenția Europeană pentru Siguranța Aviației (EASA). Această realizare reprezintă un moment de referință în aviația sustenabilă, oferind o alternativă reală pentru antrenamentul piloților și zboruri scurte.
Cu o autonomie de 45 de minute și o rezervă de 30% din capacitatea bateriei, Velis Electro este utilizat în principal de școlile de aviație. Acesta semonstrează că este posibil să formăm noi generații de ”zburători” într-un mod sustenabil. Are doar 77 cai putere, poate zbura cu maximum 180 km/h și poate urca până la 3.600 m. Deși aici nu vorbim despre zborurile lungi, succesul acestui avion este un prim pas esențial în revoluția verde a aviației. Precedentul a fost creat, ce urmează?
Unde se stagnează? Provocarea bateriilor. Greutatea și densitatea energetică
Pe lângă problema stabilității și a potențialelor surse de incendiu, cea mai mare provocare la ora actuală în dezvoltarea avioanelor electrice este densitatea energetică scăzută a acumulatorilor comparativ cu combustibilii tradiționali. Mai simplu, tehnologia de acum nu permite stocarea unei suficiente energii într-un volum optim și o greutate care să permită zboruri medii cu avioanele ”tradiționale”.
De exemplu, într-un scenariu ipotetic al unui Boeing 737, zbor de la București la Londra folosind motoare electrice, bateriile ar fi de aproximativ cinci-șapte ori mai grele decât greutatea combustibilului actual (kerosen). Această limitare face imposibilă, cel puțin în prezent, utilizarea avioanelor complet electrice pentru rutele mediu-curier. Ca să nu mai zic de lung-curier…
În ciuda acestor provocări, există un interes mare, dar mai ales finanțări, pentru dezvoltarea bateriilor mai eficiente și a infrastructurii de încărcare a lor. De exemplu, la Skellefteå Airport din Suedia se află deja o stație de încărcare cu o putere de 1 megawatt, suficientă pentru a alimenta simultan o flotă mică de avioane electrice. Aceste progrese demonstrează că, deși limitările tehnologice sunt semnificative, există soluții și infrastructuri în curs de dezvoltare care ar putea face avioanele electrice viabile pentru rutele scurte. Bineînțeles, la tehnologia de la nivelul anului 2024…
Designul. Multe concepte, puțină transpunere în realitate
Un exemplu de urmat al evoluției avioanelor electrice este proiectul Heart Aerospace ES-30, un avion hibrid-electric de 30 de locuri. El va revoluționa aviația regională. Inițial conceput ca un avion cu propulsie electrică pură, ES-30 a trecut recent printr-o serie de modificări care au dus la un sistem de propulsie hibrid independent. Această schimbare permite avionului să folosească 2 motoare electrice pentru zborurile scurte și 2 turbopropulsoare pentru a extinde raza de acțiune. Compensează astfel limitările actuale ale bateriilor.
Planurile pentru ES-30 sunt ambițioase, cu zboruri test planificate pentru anul viitor și o certificare așteptată până în 2028. Avionul va putea transporta pasagerii pe o distanță de 200 km în modul complet electric. El își extinde raza de acțiune la 800 km în modul hibrid. Adică poți zbura liniștit București-Budapesta, București-Atena, ca să nu mai vorbesc despre cursele interne.
Costurile de operare pentru o companie aeriană care ar avea în flotă un asemenea avion, referindu-mă acum strict la combustibil, ar fi undeva la un sfert sau o treime din cât consumă un ATR de ultimă generație. Deși ES-30 este destinat în principal rutelor regionale, el demonstrează potențialul avioanelor electrice și hibride de a deveni o soluție viabilă pentru transportul aerian de scurtă distanță, în anii ce urmează.
Costul? Din anumite surse, 30 milioane dolari.
Alice. Un nou standard în aviația electrică
Compania Eviation dezvoltă Alice, un avion electric destinat transportului regional. Acesta este capabil să transporte până la nouă pasageri sau 1.100 de kilograme de marfă pe distanțe de până la 250 de mile nautice (aproximativ 460 km). Adică poate zbura intern, în România, din București la Satu Mare, sau de la Craiova la Iași. Cu un design recent revizuit, Alice se mândrește cu o secțiune transversală constantă a fuselajului, aripi și suprafețe de control mai mari și o greutate maximă de decolare crescută. De ce? Totul pentru a putea acomoda mai multe baterii. Poate zbura cu o viteză de aproximativ 480 km/h. De asemenea, are nevoie de o pistă de 850 m (aeroportul Băneasa are pista de 3.100 m).
Printre clienții care au plasat deja comenzi pentru acest model se numără DHL, compania germană Flyvbird (un fel de Uber pentru zboruri) și Cape Air din SUA. Deși mai sunt câteva provocări de depășit în ceea ce privește certificarea (așteptată la anul), Alice este proiectată pentru a fi ușor de întreținut. Are o compartimentare centrală pentru baterii care permite acomodarea unor baterii de generație viitoare. Acest lucru o face o soluție viabilă pe termen lung.
Preț? 4-5 milioane dolari.
E9X. Ambiția olandezilor
Startup-ul Elysian lucrează la un proiect ambițios pentru dezvoltarea unui avion regional complet electric, cu o capacitate de 90 de pasageri și o autonomie de 500 de mile (805 km). Denumit E9X, avionul este proiectat să fie extrem de eficient, cu baterii plasate strategic în aripi pentru a optimiza greutatea și performanța aerodinamică. Elysian plănuiește să construiască un prototip la scară completă în următorii ani, iar intrarea la zbor este așteptată în 2030.
Totul cu scopul de a reduce impactul climatic cu până la 90% comparativ cu avioanele convenționale din aceeași categorie. Dacă își vor atinge obiectivele, Elysian chiar ar putea revoluționa aviația regională, un pas major către o aviație cu zero emisii. Raportându-ne la tarifele actuale ale pieței și ale biletelor, un zbor București – Iași ar putea costa 150 lei. Doar că, din păcate, mai e mult până acolo…
ALIA. Proiect susținut de armata SUA și UPS
Un alt pionier al aviației electrice este ALIA, o aeronavă de nouă generație dezvoltată de compania americană Beta Technologies. Proiectată pentru a servi nevoile de transport marfă și mobilitate urbană, ALIA este un avion complet electric, capabil să transporte până la 560 de kilograme la o viteză maximă de 270 km/h. Designul, spun ei, este inspirat din natură. Are o aripă lungă de 15 metri și o secțiune de coadă largă și curbată, optimizată pentru eficiență și stabilitate.
Air New Zealand a selectat ALIA ca aeronava de lansare pentru programul său „Mission NextGen Aircraft”, cu scopul de a opera zboruri comerciale complet electrice până în 2026. În plus, companii precum UPS și BLADE au plasat comenzi semnificative pentru ALIA. Astfel, subliniază interesul tot mai mare pentru aviația electrică. De exemplu, UPS a comandat 10 aeronave ALIA-250, cu opțiuni pentru alte 140, pentru a crea o rețea logistică verde și eficientă. Aceste comenzi reflectă interesul tot mai mare în aviația electrică, mai ales în domeniul transportului de marfă și al mobilității urbane.
Preț? 4 milioane dolari.
Nici chinezii nu se lasă!
Și statul chinez își propune să facă un salt tehnologic semnificativ prin parteneriatul dintre producătorul de baterii CATL și COMAC (Corporația Chineză de Avioane Comerciale, producătorul chinez de avioane, așa cum e Boeing în SUA și Airbus în Europa). CATL a anunțat planurile de a lansa în 2027 un avion electric cu o autonomie reglementată de max 3.000 km.
Avionul, din clasa de 8 tone, va fi destinat segmentului de transport regional și privat. El va avea capacitatea de până la 20 de pasageri. Deși nu au prezentat vreo ”randare” a aeronavei, în mod cert mai sunt mai multe provocări de depășit. Totuși, acest proiect arată determinarea asiaticilor de a deveni un jucător important în aviația electrică.
Obstacolele rămase: Costurile și certificarea
Deși progresul este vizibil, avioanele electrice se confruntă în continuare cu obstacole semnificative. Costurile ridicate ale dezvoltării și implementării noilor tehnologii reprezintă o provocare majoră, mai ales pentru companiile aeriene mici și operatorii regionali. În plus, procesul de certificare al acestor aeronave este extrem de complex și durează ani de zile, încetinind adoptarea pe scară largă.
Cu toate acestea, companiile producătoare de asemenea aeronave electrice nu duc lipsa banilor și au reușit să atragă finanțări semnificative. Plus comenzi importante, așa cum a are Heart Aerospace pentru avioanele lor hibride, care până în prezent a securizat 250 de comenzi pentru modelul ES-30, cu opțiuni și drepturi de achiziție pentru alte 120 de aeronave. Aceste cifre demonstrează existența unei cereri reale pentru avioanele electrice și hibride. Viitorul acestora pare din ce în ce mai promițător.
Concluzie: O tranziție inevitabilă, dar treptată
Avioanele electrice reprezintă viitorul aviației, însă acest viitor nu va veni chiar acum. Deși există progrese semnificative, provocările tehnologice, costurile și infrastructura necesară impun un ritm de dezvoltare gradual. În următorii ani 5-6 ani, vom vedea o creștere a numărului de avioane hibride și electrice pe rutele regionale. Este urmată de o adoptare mai largă pe măsură ce tehnologia bateriilor se îmbunătățește și infrastructura devine disponibilă.
Până atunci, rămâne de văzut cum vor evolua aceste tehnologii și cum vor fi implementate la scară largă. Cert este că avioanele electrice nu mai sunt doar un concept futurist. Ele sunt o componentă esențială a tranziției către o aviație sustenabilă și un pas crucial în eforturile globale de combatere a schimbărilor climatice.
