Toţi încearcă să reaprindă spiritele invocând în calitate de argument “pericolul unionist” – acelaşi care a stat şi la baza războiului de pe Nistru din 1992, relatează Deutsche Welle. Evenimentele din ultima perioadă, notează sursa citată, vorbesc de la sine: partidul comuniştilor, principala forţă de opoziţie, a anunţat că nu recunoaşte actualul parlament şi preşedintele, şi a chemat la nesupunere civică; pe clădirile administrative din municipiul Bălţi şi din raioanele Edineţ, Cahul, Soroca şi Cimişlia (cu administraţii comuniste) a fost arborat steagul roş-albastru (drapelul istoric al Moldovei medievale); liderul socialist Igor Dodon a lansat iniţiativa organizării unui referendum naţional pentru schimbarea simbolurilor de stat /înlocuirea tricolorului cu drapelul istoric al Moldovei/; tot Igor Dodon, în calitate de deputat, a înregistrat un proiect de lege care interzice manifestaţiile unioniste; Igor Dodon a cerut totodată demisia ministrului educaţiei, pentru decizia de a reintroduce Istoria Românilor în programul şcolar; preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, l-a numit pe fostul ambasador al Moscovei la NATO, Dmitri Rogozin, reprezentant special al preşedinţiei ruse la Tiraspol.
Numirea lui Rogozin, scrie în continuare Deutsche Welle, a deranjat diplomaţia de la Chişinău. Potrivit analistului politic al Fundaţiei Jamestown şi Eurasia Daily Monitor, Vladimir Socor, specializat în zona Europei de Est, Dmitri Rogozin “este cunoscut ca un politician cu viziuni velicoruse, care doreşte în modul cel mai deschis să restaureze imperiul, nu ascunde niciodată acest lucru şi are un stil de negociere deosebit de personal – deosebit de agresiv şi de insultător la adresa partenerilor de negocieri”. Potrivit lui Vladimir Socor, numirea lui Rogozin “arată că Rusia ori va bloca mai puternic decât până acum orice reglementare a diferendului transnistrean, ori va cere un preţ inacceptabil pentru Moldova sau pentru Occident”. Preţul este“reunificarea Republicii Moldova pe baze federale, cu putere de veto a liderilor din Tiraspol asupra politicii interne şi externe, cu rămânerea trupelor ruseşti în Moldova şi cu rolul Rusiei de pretins garant al acestei reglementări”, apreciază Vladimir Socor.
Noul emisar al preşedintelui rus în Transnistria, Dmitri Rogozin, a luptat cu arma în mâini de partea separatiştilor transnistreni, în timpul războiului de la Nistru din 1992. Însuşi Rogozin îşi recunoaşte fapta, în cartea “Vrag Naroda” (“Duşman al poporului”), scoasă de Editura “ALGORITM” din Moscova, în anul 2006. Capitolul în care Rogozin relatează despre implicarea sa în conflictul de pe Nistru se numeşte “Calul Troian”. “Pentru prima dată am ajuns în zona de conflict la sfârşitul lunii mai a anului 1992 (…) M-am întors la Moscova, pentru a aduna voluntari dornici să participe la acţiunile militare din Transnistria. La 23 iunie, m-am întors în stânga Nistrului şi deja mă aflam în cadrul detaşamentului de voluntari din Rusia şi Ucraina, pe traseul Dubăsari-Râbniţa”, scrie Rogozin în cartea sa, conform Deutsche Welle.
Tot acolo, Rogozin emite o serie de aprecieri dure la adresa autorităţilor moldovene. “Detaşamentele înarmate de fascişti români şi moldoveni au invadat Transnistria în 1992. Acestei cohorte i-au ripostat detaşamentele armatei transnistrene – cazaci, garda militară şi voluntari”, scrie Rogozin.“Soarta conflictului a fost decisă de ostaşii Armatei a 14-a. Mulţi dintre aceştia au luptat cu arma în mâini în armata transnistreană. Trădaţi de comandanţii lor, dar devotaţi Rusiei, soldaţii au trecut de partea poporului transnistrean, ridicându-se în apărarea acestuia“, mai scrie Rogozin. “Acest război a fortificat poziţiile republicii moldoveneşti nistrene şi a poporului său glorios, căruia până în prezent comunitatea internaţională îi respinge dreptul la autodeterminare şi propria statalitate”, se revoltă Rogozin în cartea sa.
“Transnistria trebuie să revină fără întârziere în componenţa Federaţiei Ruse, conform voinţei poporului, exprimată în cadrul referendumurilor care au avut loc în această regiune”, crede Dmitri Rogozin. El îl acuză şi pe fostul preşedinte rus Boris Elţin că ar fi încercat să rezolve conflictul transnistrean pe cale diplomatică şi că ar fi interzis, în prima fază, Armatei a 14-a să se implice în război.Dmitri Rogozin salută în cartea sa venirea în fruntea Armatei a 14-a a generalului Aleksandr Lebed, sub conducerea căruia militarii ruşi au intrat în război de partea forţelor transnistrene şi au nimicit, potrivit autorului, sute de voluntari moldoveni pe platoul de la Chiţcani şi în pădurea de la Hârbovăţ.
Noul şef al administraţiei separatiste de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, a anunţat că în luna iunie, la Tighina, va fi dezvelit un monument al generalului rus Aleksandr Lebed. În 1994, Lebed şi-a declarat dezacordul faţă de opinia lui Mihail Gorbaciov privind războiul din Cecenia. În 1995, fiind împotriva reorganizării Armatei a 14-a, şi-a dat demisia. A decedat pe 28 aprilie 2002, într-o catastrofă aviatică a unui elicopter Mi-8. Cauza oficială a prăbuşirii a fost coliziunea aparatului de zbor cu liniile de înaltă tensiune.
Sursa: Agerpres